Analize și opinii

Ne intoarcem la comunism?

La ideea d-lui Tanasescu, fost ministru pesedist de Finante si actual reprezentant al Romaniei la FMI, privind nevoia unui nou model de crestere economica in Romania am mai facut referiri.Preocuparea d-lui Tanasescu pentru un asemenea subiect este laudabila. Putem spune cu atat mai laudabila, cu cat lumea politica din Romania si, din pacate, si multi din cea economica isi irosesc timpul in dispute de balci, care sunt nu numai contraproductive, dar si jalnice.

Asa cum am subliniat insa, ideea – care se pare ca are o anumita circulatie prin unele cercuri economice din Romania – vine tarziu. In esenta, pentru faptul ca, dupa ce si-a cedat toate pozitiile din economie, statul roman, si de s-ar trezi cumva la actiune (ceea ce este complet dubitativ!), n-ar mai avea ce sa faca, intrucat nu mai poseda parghii.

Caracterul salutar dar tardiv al demersului este o fateta a problemei. Sa reflectam insa pe scurt si asupra sanselor reale de inducere a unui nou model de crestere economica.

Lipsa de parghii ale statului roman si menu-ul limitat al actiunilor posibile ii dau sanse aproape zero. Sa nu credeti cumva ca d-l Tanasescu insusi nu este perfect constient de acest lucru. In argumentarea domniei sale pentru un nou model de crestere economica intervine, chiar in aprecierile concluzive, ceva cu totul si cu totul bizar.

„Desigur, spune d-l Tanasescu, consumul este un motor important in cresterea economica a unei tari, dar in cazul Romaniei nu se poate continua cu un consum bazat pe un tip de cerere interna care nu are raspuns in oferta interna. (Si acum atentie!) Cererea de consum trebuie adaptata la oferta de produse si servicii de pe piata interna, astfel incat sa nu se mai produca dezechilibre externe majore, pentru ca altfel ne vom intoarce de unde am plecat in aceasta criza, fara sa invatam lectiile necesare”.

Poti sa ramai ca vitelul la poarta noua in fata unor asemenea precizari. Nu cred ca trebuie sa fii economist pentru a intelege ca este vorba de o fortare aberanta a lucrurilor. Ar trebui sa adaptam cererea de consum la oferta interna si nu cumva oferta interna (adica productia) la cererea de consum!

Pai, oameni buni, asa ceva este contra economiei si chiar impotriva firii! O asemenea abordare a fost incercata cu forta in conditiile comunismului si tot n-a reusit! Asta ar insemna, de pilda, ca, daca vrem o masina, sa cumparam neaparat o Dacie produsa pe piata interna (si nu vreuna din import), ceea ce ar mai fi cum ar mai fi, dar ar trebui de asemenea sa mancam branza chiar daca avem nevoie de citrice si sa ne aprovizionam cu niscai cuie (in caz ca se mai produc intern), desi am fi dorit un i-Phone.

Poate chiar, precum in intreprinderile falimentare comuniste, sa acceptam a fi platiti in cuie in loc de bani!
Dar d-l Tanasescu nu delireaza. Ca reprezentant la FMI pur si simplu nu indrazneste sa spuna adevarul si intoarce lucrurile cu fundul in sus. D-l Tanasescu stie prea bine ca, potrivit regulilor internationale in vigoare, asumate si de Romania prin apartenenta la FMI, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului, stimularea cresterii globale si adecvarii structurale a productiei interne este pur si simplu interzisa.

Considerentul invocat de aceste reguli ar fi ca stimularea productiei proprii sau influentarea unor dezvoltari sectoriale diferentiate, prin facilitati fiscale ori de creditare, ar distorsiona piata si concurenta libera pe plan intern si international si ar contraveni principiului neutralitatii finantelor publice.

Ce piata ar mai putea sa distorsioneze niste biete masuri fiscale sau monetare de sprijinire a unor companii romanesti pricajite ca sa faca fata intern concurentei straine, cand capitalul romanesc a pierdut controlul asupra sectoarelor cheie ale economiei, sau ca sa exporte ceva mai mult pentru a contrabalansa iuresul importurilor, este un mare semn de intrebare.

Si, ce sa mai vorbim de pretinsa distorsionare a relatiilor pe care ar urma sa o produca aceste jigarite companii pe plan international! Sa nu uitam totusi ca aceste reguli, care functioneaza actualmente, au fost impuse de puternicii prezentului, care, la vremea cand si-au construit actualele baze industriale, au practicat la greu facilitatile fiscale si de creditare pentru a-si sustine concurential companiile proprii.

Evident, daca nu vom putea sprijini productia, atunci ne ramane doar sa omoram consumnul pentru ca dezechilibrele sa n-o ia razna complet si sa nu sarim in aer! Este exact ceea ce se intampla acum dupa ce vreo patru-cinci ani dezechilibrele o luasera razna din cauza cresterii consumului, impulsionat de creditare.

Ar fi de intrebat corifeii mentionatelor reguli cum stam cu strangularea consumului in materie de distorsionare a pietei si de neutralitate a finantelor publice? De ce sprijinirea productiei ar constitui si strangularea consumului n-ar constitui o distorsionare a pietei? De ce sprijinirea productiei ar contraveni si strangularea consumului n-ar contraveni principiului neutralitatii finantelor publice?! Este insa soarta celor coate-goale: ei intreaba, ei aud!

Nu trebuie sa fii economist pentru a intelege ca hiba in Romania se afla de fapt in productia interna, care este global si structural incapabila sa faca fata cererii, a carei majorare a fost stimulata in anii din urma de expansiunea creditului. Deci politica de urmat ar fi aceea a stimularii cresterii globale si adecvarii structurale a productiei interne, si nu descurajarea si chiar strangularea creditarii pentru deprimarea consumului.

Nu spunem ca Romania ar fi capabila sa deruleze o politica eficienta de promavare a productiei – dupa cum n-a reusit nici pana cand mai avea voie s-o deruleze! – , spunem doar ca aceasta problema, pentru ca promovarea productiei este interzisa, nici nu se mai poate pune!

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro

Despre autor

contribuitor

1 comentariu

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Va salut cu respect domnule Ilie Serbanescu!

    Numele meu vi se pare probabil cunoscut. Ne cunoastem, dar nu direct, eu fiind acelasi Cristian Butusina care in 1985, (sofer la I.T.B. in acea vreme), a infiintat Asociatia Romana pentru Apararea Drepturilor Omului (A.R.A.D.O. – Dezrobirea”) si de care Europa Libera a vorbit pe larg in 1986, eu fiind in acele momente arestat, executind 10 din cele 24 de luni de condamnare pentru o astfel de “indrazneala”.
    Au trecut de atunci peste 23 de ani si uite ca nu ma “cumintesc” deloc si “indraznesc” sa fac si acum, ca si atunci, citeva remarci care cu siguranta vor “deranja” undeva anume si nu putin. Am mai facut astfel de “remarci” in “contra curentului” si pe site-ul “Gandeste.org”, (care de altfel v-a si preluat acest articol, deosebit de interesant) si unde am publicat si eu la rindul meu citeva articole, in categoria “general”, referitoare intre altele si la tematica abordata de dumneavoastra aici: “VIATA PE DATORIE SI CALARETUL FARA CAP”, “SANUTA CU ESCHIMOSI”, “SA PUNEM PUNCT MACHIAVELISMULUI”, si “MILENIUL III VA FI PSIHOTRONIC SAU NU VA FI DELOC”.

    In primul rind ar trebui sa ne intelegem din capul locului asupra unei chestiuni, ca sa putem vorbi despre acelasi lucru, sau macar sa ne intelegem cit de cit, atunci cind vorbim despre acelasi lucru si nu ma refer aici la domnia voastra ci la perceptia, la acceptiunea generala: comunismul nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreodata in realitate nicaieri in lume.
    Daca ne aducem bine aminte, in Romania cel putin, doctrina lui Nicolae Ceausescu avea ca piesa de greutate conceptul “fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare spre comunism”. Da doamnelor si domnilor, “inaintare spre comunism” caci Romania nu a fost niciodata comunista. Romania a fost o scurta perioada de vreme “socialista”.
    Si nici nu imi aminesc sa fi existat in lume vreo organizare statala, care sa aibe macar in denumirea ei termenul “comunista”. Astfel putem vorbi de fosta “Uniune a Republicilor Sovietice SOCIALISTE”, fosta “Republica SOCIALISTA Romania”, sau actuala, atit de actuala “Republica POPULARA Chineza”, si care, dupa ce “diriguitorii“ lumii au schimbat macazul in 1989, a ramas in continuare, pina in ziua de azi, aceeasi Republica POPULARA Chineza, facind doar “mici corectii” care au adus-o pe locul 3 ca putere in lume.
    Confuzia de termeni da nastere la serioase confuzii semantice si nu contribuie cu nimic la o analiza corecta a lumii actuale. Si daca cineva, undeva, este interesat in asta, noi aici ar trebui sa ne ascundem mai putin in spatele acestor confuzii, daca la modul sincer, NE PASA de ceea ce se intimpla in jurul nostru.

    Asa ca printr-o “magie” cel putin stranie, dupa marile confruntari ideologice ale secolului XX, “piata ideilor politice” a disparut ca prin farmec. “Esecul ideologiilor” (care a degenerat in conflicte armate majore, ca “al doilea razboi mondial”) este de vina – argumenteaza unii preluind argumentatia lui Danie Bell din “Sfirsitul ideologiilor”, (carte de altfel publicata in suplimentul literar al revistei “Times” ca una din cele mai importante 100 de carti ale celei de a doua jumatati a secolului XX)

    “Uraaa! Fratilor… Am invins! Dictatorul a fugit! Capitalismul, bunastarea sunt cu noi!”
    Nu stiu de ce mi se pare cunoscut refrenul asta. Unde l-am mai auzit oare? Aaa:
    “Uraaa! Fratilor… Am invins! Imparatii romani au fugit! Dumnezeu si paradisul, (chiar daca sunt in ceruri) sunt cu noi!” Sau:
    “Uraaa! Fratilor… Am invins! Regii au fugit! Libertatea, Egalitatea, fraternitatea sunt cu noi!” Sau:
    “Uraaa! Fratilor… Am invins! Capitalistii au fugit! Comunismul, paradisul adevarat, sunt departe inca dar sunt cu noi!”

    Sau…

    “Uraaa! Fratilor… Am invins! Comunistii au fugit! Paradisul a cazut din ceruri si e cu noi!” “Bunastare pentru toti”, “viata pe datorie – cumperi azi si platesti miine”, “crestere economica”, si bineinteles CONSUM. Mult consum. Cit mai mult CONSUM. “Economia de piata” produce “performanta”. Acum deci va putem chiar si “modifica genetic”. Va putem aduga inca 5 stomace, va putem adauga inca 20 de perechi de ochi sa vedeti deodata si meciuri, si divertisment, si reclame, si circ politic…si tot ce vreti, va putem modifica creierul sa va ramina in el doar centrii nervosi ai “placerii”. “Ia averea neamule!” “Imbogateste-te peste noapte! E gratis! Te culci sarac si te trezesti bogat! E loc pentru toata lumea!”
    De ce oare mi se par mie toate astea ca in povestea aia cu “saniuta eschimosilor” in care acei eschimosi tineau cu o undita un peste inaintea ciinilor infometati, astfel incit acestia sa nu ajunga niciodata le peste, dar sa alerge disperati, tragind dupa ei “saniuta” economiei mondiale “de piata” catre NICIUNDE? Fara sa le pese ce trag dupa ei. Ce biciuri? Ce eforturi “nedemne” sa dai cu biciul in bietele animale? O investitie in “tehnologie inteligenta”. Rudimentara, veche de cind lumea, dar… inteligenta. Ideala de aplicat celor “multi dar… prosti”.
    Excelent remarca domnul Ifrim Sandru intr-un comentariu anterior, ca ”…noi mergem inainte dar nu prea stim unde”… ca “Nu avem filozofi si vizionari in masura sa coaguleze la nivel credibil diverse scenarii si in baza caroara sa se duca o munca de convingere / de “evanghelizare” pentru restul populatiei, pentru ca aceasta sa se identifice si sa-si gaseasca obiectivele si directiile ei dezvoltare strategica (consistenta si sustenabila…”
    Dar de ce se intimpla toate astea? Nu cumva pentru ca sintem cu totii prizonierii unui model abstract, vechi de cind lumea si care nu mai functioneaza demult dar nici nu ne lasa sa evadam cu usurinta din el? MODELUL LINIAR si UNIDIMENSIONAL “DEREAPTA” “STINGA”?
    Nici un model politico ideologic experimentat vreodata nu a iesit din logica restrictiva a acestui model liniar, in care pe o linie imaginara, in stinga stau saracii si in dreapta bogatii, aliniati intr-o ordine strict ierarhica al carei criteriu unic este “POSESIA DE BUNURI” Adica “averea” acumulata.
    Ce a facut socialismul? A schimbat “bogatasii” cu “nomenclaturistii”. A schimbat eticheta “profitului” cu cea a “plusvalorii”. A inventat una din cele mai mari aberatii ale tuturor timpurilor: “proprietatea in comun”, ca sa distraga atentia pina si a celor mai luminate minti de la acest criteriu unic de valorare a fiintei umane, dupa cantitatea de bunuri pe care le poseda aceasta. Daca exista “proprietate in comun” de ce atunci cind intra intr-un WC public acesti ideologi incuie usa? Doar e proprietate publica. Iar “proprietatea” este “aceea care da dreptul proprietarului sa dispuna de obiecul posedat”. Daca exista in realitate si nu doar in mintile oamenilor pacaliti “proprietatea in comun”, oricine este “indreptatit” sa intre peste el in WC-ul public. De ce mai au usile acestora incuietori? Sau poate ar trebui sa inventam alta aberatie la aberatie cum ar fi “proprietatea publica privata”. Nici nu ar fi de mirare in conditiile in care circula in “lumea buna” teoria “capitalismului socialist” sau a “socialismului capitalist”.
    Scolile gindirii politice din ultima vreme au mers ceva mai departe si au inventat un model bidimensional, unul plan, imaginind un cerc, in care pe linga traditionala axa orizontala “dreapta” “stinga” au mai pus una vertcala, care incepe de sus cu “autoritarismul extrem” si se termina jos cu “anarhismul extrem” trecind la un moment dat prin “liberalism”.
    Astfel in acest “model circular” (care nu exclude ci completeaza modelul initial liniar care sta inca la baza oricarui discurs politic), isi poate gasi locul orice convingere politica dispusa sa se implice intr-un astfel de discurs.
    Unde va situati dumneavoastra domnule Serbanescu in acest cerc crucificat? V-am citit cu atentie multe articole, v-am urmarit cu interes in multe din aparitiile dumneavoastra televizate si nu am reusit sa “localizez” pozitia dumneavoastra niciunde pe acest cerc imaginar. Poate ca in privinta dumneavoastra ma insel, dar in ceea ce ma priveste cu siguranta nu ma insel, si atit eu cit si nenumarate persoane cu care am discutat aceste aspecte nu-si pot gasi locul nicaieri in acest cerc atit de vicios.
    Si-atunci cum, cind, si de ce au “cazut de pe harta” toti aceia care in mod natural nu se regasesc in acest cerc, iar daca vor cumva sa intre trebuie sa-si puna de git o eticheta din singurele combinatii “permise” de aceste unice 4 “puncte cardinale ale prezentului politic, facind binenteles dovada actului de identitate si a “actelor de proprietate” inainte de toate?
    Cum sa nu “interzica” FMI “productia de bunuri” in Romania? Cum sa permita asa ceva cind ei stiu bine ca acest sistem nu poate functiona? Cum sa permita “productia autohtona intr-o populate dispersata, eterogena, dezorientata, neguvernata si din ce in ce mai neguvernabila? O populatie a carei parte “activa”, apta de munca, este mai bine de jumatate plecata la “capsunarit”? O populatie care a trait “consumind” peste 80 de miliarde de euro din banii “trimisi din strainatate” si fara de care cei de-acasa n-ar fi vazut “super-market”-uri decit in poze? O populatie care habar nu are ca peste 80 de miliarde de euro au luat drumul paradisurilor fiscale in schimbul “facilitarii” achizitiei capacitatilor de productie autohtone – caci este “ocupata” cu “capra vecinului” si “cazul Udrea”? Dumneavoastra daca ati fi FMI-ul insasi ati accepta asa ceva?
    De 20 de ani aproape incearca diversi factori de raspundere din Uniunea Europeana sa obtina macar un singur proiect. Cit de mic din partea guvernarilor care s-au pripasit pe-aici. Aveti cunostinta de vreunul? Eu nu.
    Inainte pe vremea “comunismului” cum ii spuneti dumneavoastra, exista “Consiliul de Stat al Planificarii”. CSP-ul. Va mai amintiti? Ce institutie guvernamentala se ocupa azi de asta? Toate constructiile din lumea asta, toate produsele produse vreodata in vre-o fabrica, tot ce a fost vreodata construit de om s-a construit dupa “un proiect”. Care e “proiectul” dupa care s-a construit aceasta “economie nationala” in ultimii 20 de ani? E “comunist” sa proiectezi? E oare un “act de inalta tradare”? Este un SSID acest proiect? Adica “Strict Secret de Importanta Deosebita” acest proiect daca exista totusi?
    Nu domnule! Acest proiect este “suma proiectelor personale” ale tuturor celor care s-au perindat prin institutiile statului profitind de SLABICIUNILE SISTEMULUI. A arata cu degetul spre “clasa politica corupta”, spre “securisti” sau “neocomunisti” sau spre FMI, nu este nici corect si nici nu rezolva problema. Pentru ca problema asta este mult mai profunda decit isi poate imagina cineva.
    Iar problema este ca acest sistem social, functioneaza sprijinindu-se pe un sistem economic, care la rindul sau functioneaza in baza unuia politic si care in ultima instanta functioneaza in baza unui model teoretic abstract FALS. Un MODEL TEORETIC ABERANT. Impotriva NATURII UMANE insasi. Si orice demers de corectie, reforma sau remodelare este lipsit de orice sanse de reusita din start cita vreme nu pleaca de la acest model teoretic fundamental.

    M-as bucura enorm sa putem discuta in continuare pe aceasta tema. Ramine de vazut.

    Cu deosebit respect
    Cristian Adrian Butusina

Abonează-te la newsletter