Analize și opinii

România o ţară eurodependentă

Titlul de mai sus merită o explicaţie. Am în vedere înţelesul cel mai direct şi mai material al termenelui de dependenţă. Nu mă refer la englezescul addicted, la o ţară cu un apetit de nestăvilit pentru procese integratoare, pentru transferuri modernizatoare de fonduri sau know-how, pentru legislaţie dinamică şi mediu de afaceri stabil. Vreau pur şi simplu să spun că, în acest moment, existenţa României, la limita cea mai de jos a decenţei, depinde aproape integral de Uniunea Europeană. După patru ani, apartenenţa noastră la organizaţie nu înseamnă că avem o locomotivă puternică, capabilă să ne ofere direcţia şi viteza necesare pentru dezvoltare. Nici că am dobândit un partener pentru dezvoltare şi modernizare. Din păcate, în momentul de faţă, UE ne târăşte cu calcâiele prin praf în vreme ce noi uităm, pe zi ce trece şi tot mai mult, tehnica mersului, pusul unui picior înaintea celuilalt.

Cine ar fi crezut, la momentul aderării, că după patru ani principalele ştiri legate de acest statut nu se vor referi la inaugurarea unor autostrăzi sau spitale, ci la cozile unor oameni săraci care se îmbulzesc în marile oraşe să primească ajutoare alimentare de la Bruxelles? Pentru asta a avut loc efortul politic şi diplomatic uriaş de dinainte de 2004? Ca să ne căpătuim cu câţiva saci cu făină şi câteva sticle cu ulei? Cel puţin la acest moment, răspunsul este da.

În loc să devină o sursă de dezvoltare pentru România, procesul de integrare a fost confiscat la nivel de gaşcă şi a devenit o sursă de supravieţuire politică. S-a plătit cu bani europeni liniştea “necesa” alegerilor într-un an 2009, în care se cereau economii severe. Când se punea acut problema dezvoltărilor în infrastructură, au fost definite priorităţi naţionale bizare, fără nici o legătură cu logica momentului dar care puteau fi profitabile electoral o lună sau două: fărâmiţarea Parlamentului, reforma Constituţiei în sensul unei puteri personale mai mari şi lupta cu cele două primejdii majore pentru securitatea naţională: presa şi pensionarii. Până de curând banii erau dijmuiti din interior. Când s-au terminat, sunt luaţi în vizor banii europeni, care sunt dijmuiţi printr-un singur minister. Pentru că nici ăştia nu sunt suficienţi, sunt distribuite, la clienţii politici, contracte ce vor fi plătite din 2013 încolo, atunci când va începe şi plata datoriilor externe de zeci de miliarde de euro, luate din exterior. Pentru cei care vor trăi atunci în România, “Dumnezeu cu mila”!

(…) După momentul aderării ne-am comportat iresponsabil ca stat. Dacă vom analiza această realitate tot în mod iresponsabil, nu vom mai avea nici o şansă. Aici nu e vorba de vânat vrăjitoare sau de căutat ţapi ispăşitori. Dacă vrem să devenim europeni şi să nu fim eurodependenţi, în sensul precizat mai sus, trebuie să înţelegem, în acest ceas al doisprezecelea, ca obiectivul nostru trebuie să fie dezvoltarea şi nu supravieţuirea. De cinci ani, integrarea europeană e un scop mimat (…) la Bucureşti (sau eventual o scuză) pentru că adevaratul scop a fost victoria cu orice preţ în lupta politică. În campaniile electorale anterioare, se dădeau sacoşe cu ulei şi zahăr din “cămara” proprie (vorba vine). Acum dăm direct din “cămara” de la Bruxelles.

sursa: jurnalul.ro
(n.r.: articolul a fost usor modificat pentru a elimina aspectul particular/unidirectional dat de catre autor pentru ca situatia actuala este data de toate “culorile” politice si afecteaza pe toti romanii)

Despre autor

contribuitor

2 comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Dincolo de coruptia politicienilor romani si lipsa lor cronica de viziune se poate pune o intrebare: oare a vrut UE sa aiba in Romania un partener egal?
    Daca privim retrospectiv constatam ca multe directive europene au solicitat sau au cauzat reducerea productiei industriale (e celebra deja cererea UE de reducere a productie de otel la 20% in Romania in primii ani dupa ’89). Aceasi UE a cerut sa dispara monopolul de stat si ca firmele din Romania sa fie privatizate. In mod ciudat marile privatizari (ex., din energie) au fost facute de companii cu capital de stat din UE. Alte unitati de productie strategice (ex. combinatul Galati) sau lucrari mari (ex. autostrada Transilvania) au fost preluate cu dedicatie de catre parteneri recomandati de diversi ambasadori. Acesti ambasadori au spus ca Romania ar face un gest de bunavointa iar statele lor vor sustine Romania pentru integrarea in UE si NATO.
    Una din ultimele gaselnite a fost in domeniul financiar. Bancile din UE au acordat credite de peste 20mld euro populatiei din Romania, mare parte din aceasta suma s-a intors in UE pentru ca s-a cheltuit pe cumpararea de produse fabricate sau comercializate de UE.
    Sa nu mai spunem ca creditarea romanilor de bancile straine din Romania s-a facut de vreo 2-3 ori mai scump decat aceleasi banci isi creditau clientii in tarile lor de origine.
    Cand a venit criza aceleasi institutii bancare si alte institutii europene dar si FMI au spus sa se transforme datoria privata (a miilor de oameni care si-au luat electrocasnice si acum nu mai pot plati pentru ca sunt in somaj) in datorie publica prin imprumutul a 20mld. euro.
    Imprumutul a venit, mare parte a ramas blocat in BNR iar BNR-ul a lasat bancile straine din Romania sa isi retraga o parte din capital.
    La recomandarea UE si FMI Romania ia astazi niste masuri economice care o adancesc in criza. Una din solutiile care par a se profila la orizont, si e agreata de cei din afara, e ca statul sa isi vanda (acum la pret de criza) si participatiile pe care le mai are in diverse companii de interes pentru investitori straini.
    Aceste evenimente au existat si e foarte putin probabil ca ele sa fi fost doar un sir de coincidente. Politicienii romani prin prostia, ignoranta si lacomia lor se pare ca au fost cozile de topor care au ajutat pe cei din afara sa castige resurse, forta de munca ieftina si calificata si o piata de desfacere de 20milioane de oameni. Chiar o afacere buna…

  • CREATORII LOVITURII DE STAT DIN DECEMBRIE,89 AU STIUT PERFECT CE VOR CU ACEASTA.DIN REPARIZAREA TERITORIALA A FORTEI DE MUNCA AU TRECUT LA DEZASTRUL TERITORIAL.DIN SLOGANURILE GEN;NU NE VINDEM TARA:AM AJUNS CA NU O MAI AVEM(LA 200MILIARDE EURO-DATORIA EXTERNA),NOI SANTEM IN EUROPA:AM AJUNS ULTIMII DIN EUROPA.MAINE,POIMAINE AJUNGEM IN GUINNEA.VA FI VAI SI AMAR CAND VOM FACE O REVOLUTIE IN ROMANIA SI VOM LUA PE FUGA CLANUL POLITIC MARSAV,SLUGOII BRUXELLESULUI,VOM LUA PE FUGA TOTI CAPITALISTII CARE AU CUMPARAT LA UN DOLAR BUCATA/ROMANIA.VREM SA FIM LIBERI SI INDEPENDENTI.CINE A SEMNAT SI VANDUT SA RASPUNDA CU CAPUL.INDEPENDENTA ROMANIEI(UNDE ESTI M.KOGALNICEANU),NU DEPENDENTA EUROSTRAINATATII.AMIN.

Abonează-te la newsletter