Politică

2005 si 2009 – dezastrul guvernarilor de coalitie

Ce au “născut” la 9 luni de activitate, guvernele de coaliție de după alegerile din 2004 și de după alegerile din 2008? În principal, scandaluri între parteneri, aceasta părînd să fie o constantă absolută a guvernelor de coaliție de la noi, vezi și cazul CDR, dar, mai ales, haos economic, social și legislativ. Situația din fosta guvernare s-a mai îmbunătățit abia după ce Tăriceanu și-a consolidat poziția de premier în fața atacurilor lui Băsescu, iar guvernul a devenit mult mai stabil, mai puțin expus atacurilor destabilizatoare din chiar interiorul coaliției. Astăzi, din păcate, atît timp cît la ușă bat alegeri prezidențiale, e greu de crezut că situația se va calma prea curînd.

2005 – nouă luni de guvernare agitată
Să amintim cîteva dintre deciziile cu impact negativ la populație ale guvernării PNL-PDL, în 2005: majorarea accizelor în avans, de la 1 aprilie 2005 (față de 1 iulie 2005); majorarea impozitului pe dobînzi de la 1% la 10% (de la 1 aprilie 2005); majorarea impozitului pe dobînzi pentru veniturile nerezidenților, de la 5% la 10%; majorarea impozitului pe cîștigurile din capital de la 1% la 10% (de la 1 aprilie 2005); majorarea impozitului pe tranzacțiile imobiliare ale persoanelor juridice, de la 10% la 16%; creșterea prețului la gazele naturale cu 15%, de la 1 aprilie, și cu 8%, de la 1 iulie 2005; majorarea cu 2,5-5% a prețului la energia electrică; creșterea prețului de referință la energia termică cu 20%, de la 1 iulie 2005; impozite majorate pentru cîștigurile la bursă, pentru activitățile agricole, pentru dobînzi; impozite noi pentru tranzacțiile imobiliare, pentru terenurile agricole, pentru gospodăriile agricole; accize noi pentru electricitate, pentru gaz, pentru păcură; majorări și noi cote de TVA pentru medicamente, pentru producătorii agricoli, pentru turism, pentru cercetare. Salariile bugetarilor au fost înghețate, pensiile nu au fost recalculate decît în proporții infime, bolnavii dependenți de medicamentele compensate au fost aduși la exasperare, cadrele didactice au amenințat cu înghețarea anului școlar, ceferiștii au făcut cea mai lungă grevă post-decembristă, funcționarii publici au ajuns în pragul revoltei, jumătate dintre IMM -uri s-au confruntat cu spectrul închiderii în urma creșterii prețurilor utilităților publice, presa a fost învrăjbită la cote de neimaginat cîndva.

Arestări, demisii, bilețele roz
Din punct de politic, anul 2005 a fost marcat de instabilitate politica determinata de neintelegerile din Coalitie, si de criticile dure si permanente ale presedintelui Traian Basescu la adresa calitatii guvernarii. Nu a exista o agenda politica reala, prioritatea primelor luni de guvernare fiind, mai degabă, schimbarea presedintilor Camerelor Parlamentului, ceea ce a condus la blocarea activitatii legislativului săptămîni în șir. S-a născut, de asemenea, fenomentul numit tele-justiție, adică transformarea Parchetului General si a DNA in producatori de spectacole televizate, fara rezultate concrete in lupta anticoruptie La asta se adaugă neindeplinirile angajamentelor Guvernului in raport cu FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, precum si oprirea unor contracte majore ale Romaniei. Din punct de vedere economic si financiar, anul 2005 s-a caracterizat prin scaderea cresterii economice (de la 8% in 2004 la 4% in 2005), pierderea a aproape un miliard de euro venituri bugetare (prin adoptarea cotei unice de impozitare), majorari de preturi, taxe, tarife si accize si multe modificari ale Codului Fiscal. S-a mai constatat încetinirea privatizarilor, blocarea acordului cu FMI, constructia bugetara pe 2006, oprirea procesului de dezinflatie din perioada 2001-2005 si intarzieri la plata unor drepturi si obligatii legate in special de consiliile judetene. Alte probleme: lipsa unei strategii coerente in domeniul sanatatii, lipsa totala de transparenta, centralismul administrativ excesiv, hartuirea medicilor si stoparea reformei in sanatate. Evident, totul a fost “pigmentat” cu scandaluri politice: imediat după formarea Guvernului, PC a fost declarat “soluție imorală” de către Băsescu și PDL, s-a forțat demisia lui Tăriceanu și organizarea de alegeri anticipate, Patriciu a fost arestat ca o demonstrație de forță a președintelui, s-au aruncat în media bilețele roz, Gigi Becali a început să fie promovat drept nouă stea politică pe cerul prezidențial, Udrea a fost forțată să demisioneze de la Cotroceni, după alte demisii spectaculoase din același loc, PNL și PDL, din foști aliați, au devenit dușmani de moarte etc. În interiorul PNL a fost activată coloana a 5-a formată din Mona Muscă, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Cristian Boureanu, Gheorghe Flutur etc, problema fuziunii dintre cele două formațiuni a fost abandonată, pînă la urmă PDL “fuzionînd” doar cu exclușii din PNL. În paralel, s-a remarcat popularitatea fulminantă obținută de Mona Muscă în sondaje, într-un moment cînd nimeni nu își imagina deznodămîntul dramatic în ceea ce o privește.


2009 – nimic nou sub soare

În 2009, pînă acum cel puțin, nimic nou sub soare. Aceeași invocare a moștenirii dezastruoase, același măsuri economice haotice, aceleași scandaluri politice parcă trase la indigo după 2005. Introducerea impozitului forfetar a bulversat economia, creșterea impozitelor locale, devansarea calendarului de creștere a accizelor, tăierea sporurilor salariale ale bugetarilor ori schimbările peste noapte în ce privește fiscalitatea ori salarizarea contribuie, și ele, la tabloul general dezolant. La fel interzicerea cumularii pensiei cu salariul de catre functionarii care lucreaza in aparatul bugetar, reducerea personalului din administratia centrala cu 20% si taraganarea adoptarii masurilor anticriza. Proiectele de investiții sunt în mare întîrziere, iar încasările bugetare se prăbușesc non-stop de la debutul anului. Cel mai grav aspect, România a făcut mai multe datorii externe de la începutul anului decît în toată perioada de după revoluție, BNR aruncă sume uriașe pentru menținerea euro la cote rezonabile, iar pe piața internă se lansează exagerat de des emisiuni de titluri de stat. Se vorbește de incapacitatea achitării pensiilor și salariilor bugetarilor, în viitorul apropiat, noroc că FMI a acceptat să finanțeze, prin ultima tranșă, bugetul necesar acestor plăți. În plan social, situația e cel puțin dezastruoasă: grevele magistraților, agitația din rîndul bugetarilor, per ansamblu, și a cadrelor didactice în special, spectrul falimentului la companii precum CFR Marfă, al trimiterii în șomaj tehnic în cazul a zecii de mii de angajați și exemplele pot continua.

Măsuri anti-criză: perdelele lui Udrea și scena lui Ridzi
În locul unor măsuri ferme, al unei colaborări guvernamentale de excepție, ca o primă redută în fața crizei economice, românii asistă la spectacolul dezolant al scandalurilor pe bandă din interiorul guvernării. Asta, după ce guvernul Boc s-a născut în mari chinuri, dacă ne gîndim numai la cei trei miniștri schimbați la Interne în doar cîteva săptămîni, plus numeroase schimbări și rotații de secretari de stat. Plus schimbările din serviciile secrete ori bătălia pentru “Doi și un sfert”. Principalele probleme pe agenda publică sunt cine pe cine scoate de la guvernare, cîtă pușcărie merită Monica Ridzi, cine a propus-o ministru pe Sorina Plăcintă, cine a făcut-o europarlamentar pe EBA, cine a făcut înregistrările la comisia Udrea, ce miniștri vor fi remaniați, candidează ori nu Oprescu șamd. În locul reformelor economice, am avut arestarea lui Popoviciu ori Becali. Nouă stea a politicii, după modelul Monei Muscă în 2005, este Elena Udrea, viitor prim-ministru, zic unii, dacă Băsescu mai prinde un mandat. Derularea alegerilor prezidențiale în noiembrie este, din nefericire, un factor profund destabilizator al situației politico-economice din România, iar lucrurile nu se vor calma după al doilea tur de scrutin, pentru că vom avea, foarte probabil, un alt guvern, o altă configurație politică, posibil alegeri anticipate pentru parlament, dacă nu cumva și pentru primăria generală. O instabilitate care se va prelungi, deci, și pe parcursul anului viitor, cînd criza va fi în plină desfășurare, iar România se va “apăra” cu noi și noi scandaluri politice ori de alcov.

Bogdan Tiberiu Iacob
sursa: inpolitics.ro

Abonează-te la newsletter