Analize și opinii Politică

Cu plugul prin Europa

În secolul XXI, încă vrem să cucerim piaţa agricolă europeană cu plugul tras de o mârţoagă şi cu brânza extrasă direct din putina tradiţională. Vrem productivitate pe proprietăţi prost cadastrate. Avem finanţare cum trebuie pentru sub 5% din suprafaţa arabilă – iar „marketingul n-are treabă cu agricultura“, îmi spunea emfatic un secretar de stat. Ce putem face? Prinţul Charles, moştenitorul Coroanei Britanice, ne-a explicat adeseori: agricultura ecologică ar putea reprezenta o şansă pentru o Românie oricum încă prea săracă să folosească erbicidele peste tot. Pasul doi – certificarea calităţii produselor într-un mod organizat. Pasul trei – marketingul produselor realizat profesionist (exemplu: marca „Transilvania autentică“, sprijinită de prinţ, un experiment reuşit şi replicabil!). Pasul patru – acele depozite pentru legume, fructe şi pentru celebrii pepeni de Dăbuleni, apărute în conştiinţa publică înaintea alegerilor, ca urmare a zicerilor prezidenţiale.

După alegeri, ele s-au topit la fel de simplu ca zecile de alte proiecte şi pariuri propuse pentru agricultură de 20 de ani încoace. Prinţul va reveni în septembrie, se va întâlni cu preşedintele şi va încerca să explice din nou! Pasul cinci: cadastrul făcut la plesneală! Un fost director de la agenţia responsabilă spunea îngrozit cum circa 60% din terenurile fotografiate din avion, cum ne cere UE, nu bat cu ceea ce este scris în catastife. Parcele mutate cu un metru mai încolo (cum descurci când povestea asta este de la cadastrul făcut în 1991, de pildă?) – dezmembrări făcute cu furca, cadastrişti care iau măsurători aproximative, haos şi băşcălie. Pasul şase reprezintă deja o coerenţă prea periculoasă pentru haosul în care trăim: să promovăm simultan un turism bazat pe ce avem: natura simplă, căsuţe la ţară şi consum de produse bio.

Adică înainte de a fi „The Land of Choice“ şi a azvârli astfel banii pe fereastră cu slogane stupide, putem inventaria ce avem deja şi să gândim un ambalaj deştept pentru acel „ceva“. De exemplu, România este ţara în care RAPPS – fosta Gospodărie de Partid – deţine un jaf botezat Hotel Economat (două stele!) plasat „strategic“ lângă castelul Peleş. Turiştii nu găsesc aici nici curăţenie, nici mâncare tradiţională, nici locală, nici măcar zmeura care creşte zece metri mai încolo.

Nu mai continui cu subiectele conexe – agronomi care au devenit mai rari decât zimbrii, creditarea mai mult decât anemică a sectorului, fiscalizarea inexistentă – le menţionez doar în treacăt. Concluzia este următoarea:  sara pe deal, buciumul sună cu jale. Satul românesc are tuse de secol XIX, iar politicienii tot mestecă rumeguş de promisiuni. Într-un sat din România care ar putea fi oriunde, vom regăsi şi la anul tot mârţoagele care trag alene de plugul – simbol al neputinţei noastre.

Răzvan Orăsanu

sursa: capital.ro

Despre autor

contribuitor

1 comentariu

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Am spus şi susţin(sic) că marea greşeală a românilor a fost că l-au omorât pe omul cu indicaţiile(sic) şi au alungat şi secretarii de partid. Pentru că mentalitatea românului de la Vlădică la opincă, este de a aştepta să-i spună cineva ce să facă. Majoritatea românilor aşteaptă încă să li se spună ce să facă, unii mai şmecheri şi-au dat seama că nu mai este “partidul”, deci pot face ce vor ei, dar lasă muritorului de rând impresia că încă mai există acolo sus “cineva” de care trebuie să-i fie frică. Şi nu trenuie uitat că la frâiele conducerii societăţii româneşti, au rămas, sau au ajuns aceiaşi oameni, care primeau indicaţii de la partid ce să facă. Ei nu pot judeca cu mintea lor, nu pot lua decizii că nu au fost învăţaţi, ei aşteaptă legi şi culmea este că le trebuie şi metodologie de aplicare a lor. Ca dovadă că legile sunt făcute de proşti în ţara asta. La români a ajuns ca cea mai mare activitate şi cea mai importantă, să fie şedinţa. Dacă pe timpul comuniştilor toţi fugeau de şedinţa de partid, sau de orice fel de şedinţă, acum românii CAUTĂ şedinţele, în special cei ce lucrează în administraţia locală şi de stat. Adică să o frece pe dudă şi să bată apa în piuă. Că dacă eşti la şedinţă, nu trebuie să faci nimic. Şi uite aşa din şedinţă în şedinţă, construim noi societatea capitalistă…unilateral dezvoltată, adică unii cu munca şi alţii cu şedinţa! Halal ţară, halal popor ! Pentru că tot am fost rănit în decembrie 1989, îmi pot permite să spun pentru cei ce au încă nostalgii, dar le lipseşte curajul, “Trăiască şi Înflorească Noua Clasă Capitalistă Românească”, care nu va mai fi în stare nici să-ţi dea fân şi apă. Boule!

Abonează-te la newsletter