Analize și opinii Politică

Cum ieşim din paragină?

E jale prin satele României. Se întâmplă în secolul XXI ceea ce nu se întâmpla nici în secolul XIX: pământurile sunt nelucrate.

Cât vezi cu ochii, ogoare rămase în paragină. În cazurile fericite, pe fostele mirişti pasc vite. Dar şi dobitoacele s-au împuţinat, iar terenurile agricole au fost cotropite de ciulini şi mărăcini.

Bătrânii satelor, singurii lor locuitori fideli, oftează după Ceauşescu. Spun că pe vremea lui nu era atâta pârloagă. Au dreptate, dar uită cam repede cât de chinuiţi erau pe vremea CAP-urilor, când munceau ca robii şi nu se alegeau cu nimic…

Păcat că nu mai trăiesc părinţii lor, să le povestească – o dată în plus – despre vremurile de dinaintea comuniştilor, când pământurile erau muncite cu sfinţenie, iar roadele lor umpleau hambarele sătenilor… când oamenii creşteau câte zece copii şi aveau bătătura plină de vite… când, deşi nu se inventase tractorul, morile aveau tot timpul ce să rumege, transformând porumbul în mălai şi grâul în făină…

Erau vremuri pretehnologice, când pământul se ara cu plugul de lemn tras de boi sau de cai. Şi nu rămânea o palmă de ogor necultivat. Acum există toate maşinile posibile, dar ţarina pare a nimănui. S-au pierdut şi hotarele între megieşi, s-au dus şi mulţi dintre cei care le ştiau cu ochii închişi, moştenire din moşi-strămoşi…

Guvernele au distrus cu temeinicie sufletul satului românesc. Au avut politici haotice sau n-au avut deloc. Dar cel mai grav e că au amânat la nesfârşit reconstituirea proprietăţii ţărăneşti. Şi acum, după 20 de ani, mai există suprafeţe care aşteaptă comisia de fond funciar, pentru a fi măsurate, cadastrate şi redate proprietarului de drept, cu acte în regulă…

Ce n-au reuşit să lichideze guvernele, prefecturile şi primăriile, au distrus judecătoriile. Sutele de mii de conflicte pentru pământ au fost tranşate la Paştele cailor, uneori după ce petenţii îşi dăduseră obştescul sfârşit, ducând cu ei dureri sfâşietoare.

La baza milioanelor de hectare nemuncite stau două nenorociri: starea confuză a proprietăţii şi subvenţionarea fără cap.

Există oameni care vor să vândă şi oameni care vor să cumpere pământ, dar şi unii, şi alţii sunt legaţi de mâini şi de picioare. Arhivarea, împroprietărirea şi cadastrarea terenurilor agricole se află în Evul Mediu. În aceste condiţii, sute de mii de tranzacţii mor înainte de a se naşte. Şi tot aşa moare şansa constituirii de mari proprietăţi agricole. O adevărată catastrofă, dat fiind că agricultura performantă nu se poate face pe terenuri fărâmiţate.

Există şi suprafeţe a căror tranzacţionare este blocată de subvenţionarea prostească: statul premiază deţinerea de teren, în loc să susţină cultivarea terenurilor. Mai mult: impozitele mici încurajează păstrarea pământurilor în condiţii de abandon.

Soluţia ar fi creşterea simultană a impozitelor pe terenuri agricole şi a subvenţiei pentru lucrarea acestora. Cine îşi munceşte pământul să iasă în câştig, cine îl ţine în paragină să plătească bani grei. O asemenea măsură i-ar împinge pe proprietarii de pământ să caute o ieşire: fie şi-ar lucra terenul, fie l-ar arenda sau l-ar vinde cuiva interesat să-l cultive.

Dar e greu să guvernezi ţara şi, în acelaşi timp, să mai şi gândeşti un pic…

Grigore Cartianu

sursa: adevarul.ro

Despre autor

contribuitor

7 comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Tov. Cartianu, eu am apucat sa vorbesc si cu bunicii mei. Inainte de comunisti nu era mai bine deloc, era saracie si mizerie la sate, iar pamantul, desi cultivat dadea recolte slabe intrucat se lucra primitv. Iar comunistii, desi le-au luat pamantul nu i-au lasat sa moara de foame. In anii 70 se practica sistemul global, statul lucra cu utilajele sale pamantul, iar taranii luau 30% din recolta. Din ce mi s-a povestit taranii aveau grija sa ia de fapt 70%. Eram mic si-mi amintesc ca in anii 80 tot satul mergea la furat de porumb pe inserat pentru animale. Distrugerea vine abia dupa 1989 cand s-au gasit destepti care sa faca praf toata baza materiala acumulata.

  • Pe timpul comunistilor, secretarii cu propaganda, adica trompetistii regimului, erau greu de gasit. Era o lipsa acuta de cadre.Acum in capitalism este inflatie de trompetisti.Le pun la dispozitie “trompeta” mea, mai ales ca pot sa si…suga din ea.

  • “Şi acum, după 20 de ani, mai există suprafeţe care aşteaptă comisia de fond funciar, pentru a fi măsurate, cadastrate şi redate proprietarului de drept, cu acte în regulă…

    Ce n-au reuşit să lichideze guvernele, prefecturile şi primăriile, au distrus judecătoriile. Sutele de mii de conflicte pentru pământ au fost tranşate la Paştele cailor, uneori după ce petenţii îşi dăduseră obştescul sfârşit, ducând cu ei dureri sfâşietoare.”
    Perfect adevarat. Socrul meu a cumparat in 1938 5 ha teren arabil in com. Sarulesti riveran DJ 303, langa Gara, teren care i-a fost luat in 1953 fara acte de regimul comunist si inglobat in CAP.Socrul meu nu a locuit in comuna , nu a donat statului acest teren si nu a facut cerere de intrare in CAP.In 1991 a facut cerere dovedind cu actul de vanzare cumparare ca este proprietarul terenului. A fost trimis la Judecatoria Oltenita care l-a declarat prin hotarare ca este proprietar. In loc sa fiwe pus in posesie imediat a fost amanat ani de zile deoarece planurile primarului cu acest teren erau altele. Ternul riveran DJ 303 a fost impartit in loturi de 1000 mp si date PRIETENILOR, NEAMURILOR, CUNOSCUTILOR SI CELOR CU DARE DE MANA, iar socrul meu care murise in 1996 nu a fost pus in posesie nici in 2005 cand MOSTENITORII (sotia mea si soacra mea) au intentat proces la Jud. Lehliu-Gara. Dupa deschiderea procesului, in timpul procesului, lucru interzis de lege, au fost puse in posesie cu forta pe un teren de pe o coasta de deal, cu un pamant de calitate inferioara, spalat de ploile care curgeau la vale, teren pe care bineinteles ca l-au refuzat. Soacra mea a decedat si ea in 2008 fara sa-si fi recuperat terenul.Abia in iunie 2010 procesul s-a incheiat in favoarea Comisiei Comunale si Judetene care desi au incalcat Legea 18/1991 constituind pe acest teren proprietati inainte de a face reconstituirile vechilor proprietati au iesit basma curata, petentii fiind obligati de catre TRIBUNALUL CALARASI la plata unor cheltuieli de judecata de 2000 roni.Daca citesti hotararea Tribunalului Calarasi in aceasta cauza te umfla rasul deoarece iti dai seama usor ca judecatorul devine aparatorul Comisiei Judetene explicand ca de fapt greselile evidente facute de aceasta nu sunt greseli si ca de vina este petentul pentru aceste greseli.Iar terenurile date, desi sunt extra-vilan considerate, stau parloaga de 19ani iar unii si-au facut case pe el. Acasta este adevarul despre Justitia Romana si ilustrii ei reprezentanti, judecatorii de 2 lei care ocupa niste scaune bine platite si care nu tin cu cetateanul din banii caruia sunt platiti, ci cu autoritatile corupte si incompetente.
    Acum ne pregatim sa ne adresam CEDO, sa vedem daca si legislatia Europeana ne este potrivnica sau nu. Dupa ce am fost la Judecatoria Lehliu-Gara care a respins cauza, dupa ce am facut recurs la Tribunalul Calarasi care a dat dreptate Judecatoriei Lehliu-Gara, daca si CEDO nu ne da dreptate, cred ca voi emigra in Canada la fiul meu cel mare, nu pentru ca nu am ce manca sau ce imbraca in aceasta tara pentru care a murit in primul razboi mondial bunicul meu TUDOR iar in al doilea razboi mondial tatal meu MARIN, CI PENTRU MOTIVE DE SCARBA SI TOTAL DISPRET fata de actualul STAT ROMAN.

  • Domnule Andrei sunt urbanist, dar am auzit şi eu ce se întâmplă cu pământurile în mediul rural.Dar ştiu un singur lucru, ca dacă judecătoria îmi dă o hotărâre prin care somează primăria să mă pună în posesie, pot să mă şterg undeva cu hârtia.Dar daca obţin o hotărâre definitivă că eu sunt proprietarul unui teren, nici nu mă interesează primăria.Merg cu hotarârea la prefectură să scot titlul de proprietate.Nu cred că guvernul, nu va recunoaşte o hârtie eliberată tot de către el.Pentru că atunci guvernul cade pe post de mincinos şi dă dovadă de abuz.Dupa aceia merg să văd situaţia terenului. Dacă văd că-i ocupat, plătesc un executor judecătoresc să golească terenul.Pentru că mai există mulţi români care dau instituţiile în judecată, adică clădirea, când trebuie dată în judecată persoana care a decis ceva ce m-a lezat pe mine.Bănuiesc că judecătorii sunt mână în mână cu avocaţii, ca să aibă clienţi la tribunal.Excluzând faptul că eu personal nu aş fi ajuns niciodată în tribunal.Făceam ca primarul şi consiliul să ajungă la terapie intensivă.Bineînţeles că nu personal.Logic.Şi după ce ieşeau, garantez că mă puneau în posesie pe toată comuna.Pentru că aş gândi aşa.M-au împuşcat în decembrie 1989 ca să văd nişte scursori, rebuturi româneşti cu tupeu cum fac ce vor ei?! Aş aplica aceiaşi monedă.

  • Domnule Doru Dascalu,
    Va multumesc ca ati citit postarea mea. Cred ca voi obtine dreptate la CEDO si ni se va da terenul.
    PS- Nu pot aplica sfatul Dvs. deoarece…..nu am pusca !

  • STIMATE DOMNULE REDACTOR SEF.CEEA CE SPECIFICI DUMNEATA IN ARTICOLUL DE FATA ESTE FOARTE ADEVARAT DAR,TE CONTRAZICI SINGUR.SIGUR CA OFTEAZA DUPA CEAUSESCU SI I-L REGRETA BIETII BATRANI SI NU E CA UITA CHINURILE PRIN CARE AU TRECUT PE VREMEA C.A.P.-URILOR:DAR ATUNCI ERAU TINERI.NU ERA ICI SE DUCEAU DINCOLO SI TOT SE ALEGEAU CU CEVA.DAR ACUM BATRANI FIIND SI NEPUTINCIOSI UNDE SE MAI DUC?LA MITILOIU!VREMURILE DE DINAINTEA COMUNISTILOR(CU SIGURANTA DUMNEATA NU AI DE UNDE STI-DOAR DIN CARTI SAU FILME)BIATA ROMANIE ERA O TARISOARA DESALATA DE RAZBOI CARE SE RECONSTRUIA. DUPA ACEEA A URMAT AGRICULTURA FORTATA,INDUSTRIALIZAREA TERITORIALA.AU VENIT GUVERNELE REVOLUTIONARE CARE ZICEAU CA SE VOR RUPE PODURILE CASELOR DE ATATA RECOLTA(IN REALITATE NU AVEAU BIETII BATRANI UNDE I-SI VINDE PRODUSELE PENTRU CONTRACTELE DE ACHIZITIONARE PE TERMEN LUNG DE GUVERNELE POST DECEMBRISTE).TOATE ACESTEA AU PARAGINIT ROMANIA ULTIMILOR ANI.

Abonează-te la newsletter