Politică

Drama jumatatilor de masura

In urma cu sapte-opt luni, in plina campanie electorala pentru parlamentare, liderii, candidatii, sefii filialelor ironizau pe toti cei care aveau “iresponsabilitatea sa panicheze populatia” si sa avertizeze asupra consecintelor unei crize economice ce se anunta devastatoare si pentru Romania. Era perioada promisiunilor fara acoperire, a valurilor de minciuni, a inconstientei politice generalizate. Salariile profesorilor erau ca si majorate cu 50 la suta, pensiile urmau sa fie indexate cu coeficienti fantasmagorici, miile de kilometri de autostrada erau prezenti ca o realitate incontestabila, ca si constructia sutelor de mii de noi apartamente. Promisiunile atinsesera cote cinice, iar personajele principale erau Emil Boc, Mircea Geoana si Calin Popescu Tariceanu (ordinea fiind aleatorie). Tot ce trebuia sa faca milioanele de romani era sa voteze schimbarea unor liberali “ticalosi si incompetenti” cu o Opozitie “meritorie si capabila de proiecte marete”. Si, dupa vot, conjuncturile, interesele, compromisul au condus la o constructie politica monstruoasa, atipica, ilogica si fara coloana vertebrala, in care s-au regasit PD-L si PSD. La acea data, protocolul semnat de liderii celor doua partide, intitulat pompos “Parteneriatul pentru Romania”, era perceput nu de putini (iar eu, recunosc, ma gasesc printre acestia!) ca solutia cea mai indicata pentru a guverna Romania pe timp de criza. Era nevoie de o majoritate stabila, de un executiv care sa fie capabil sa adopte masuri ferme, chiar antisociale. Grava eroare, cand la nici sase luni de la depunerea juramantului, Cabinetul Boc si-a aratat, din plin, incapacitatea de a guverna macar la un nivel acceptabil. Fiscalitate excesiva, balbe si ordonante controversate, lupte pentru putere in Coalitie, obsesia de a-si denigra partenerii de guvernare… Asa arata anul politic 2009, unul in care combaterea crizei este prezentata cu mare tam-tam ca prioritate absoluta. Realitatea a demonstrat ca de fapt, guvernul nu are nicio solutie reala la problemele cu care se confrunta milioane de romani. Economia devine tot mai anemica, numarul disponibilizatilor creste ca acela al ciupercilor dupa ploaie, populatia nu mai are niciun dram de incredere in institutii decredibilizate accentuat, Justitia geme sub asediul coruptiei si al intereselor, in timp ce Educatia a ajuns un focar de incompetenta si politizare excesiva. Inutil sa mai vorbim despre administratia publica, cea pe care Cabinetul Boc o vede descentralizata, eficienta si capabila sa raspunda nevoilor comunitatii. Adevarul este ca in teritoriu atmosfera devine tot mai incordata, in conditiile in care fiecare guvernare isi numeste si sustine, indiferent de consecinte, miile de lipitori ale clientelei politice. Alegerile pentru europarlamentare au trecut. Nu au lipsit scandalurile, acuzele reciproce, diversiunile, inevitabilele promisiuni. Pana la sfarsitul anului razboiul electoral se va amplifica. Tot mai mult, inconstient de mult. Pana atunci, am aflat ca recesiunea economica este inevitabila, iar optimismul BNR, desantat. Dupa declaratia presedintelui-jucator, una inutila fara intreprinderea unor masuri care sa salveze ce se mai poate, cu obligatoria sanctionare a vinovatilor care (l-)au dezinformat cu buna stiinta, premierul Boc si alti membri ai executivului au precizat, nonsalant, ca afirmatiile sefului statului reflecta… realitatea. Deci, sa intelegem ca acum, intr-un an electoral, adevarul nu mai poate fi mistificat si ca atare, clasa politica se va ghida dupa principiul “scapa cine poate”. Din pacate, diversiunile, perdelele de fum, tentativele de a face neidentificabila vinovatia pentru esecul celor 20 de ani de guvernare, fac parte din arsenalul alesilor. Cu toate acestea, in anul 2009, cand electoratul, societatea romaneasca incepe sa mearga spre drumul maturizarii, devine insuficient sa constati, sa combati prin vorbe o situatie grava la care tu insuti ai “cotizat” serios… Ambiguitatea, promisiunile, duplicitatea si nu in ultimul rand, tradarea electoratului reprezinta o drama pe care cetatenii o traiesc in fiecare zi. Pana in noiembrie, la prezidentiale, lupta politica va continua. Nemultumirile sociale se vor exacerba, pe fondul unor evolutii economice tot mai ingrijoratoare. Vremea jumatatilor de masura a trecut. Iar presedintele si ceilalti decidenti ar trebui sa constientizeze macar acum, in al doisprezecelea ceas, ca Romania are nevoie de altceva. In caz contrar, precum cutremurele, revolutiile sunt de neevitat.

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter