Politică

Dupa 20 de ani

De 20 de ani, nu incetam sa ne amagim ca va fi mai bine. Ca avem dreptul la un dram de speranta, la un salariu decent, la o pensie care sa ne poata asigura indispensabilele medicamente. De 20 de ani, suntem insa sfidati in fiecare zi de o clasa politica ce pare tot mai departe de noi, de nevoile si asteptarile noastre. De 20 de ani, privim stupefiati cum avutia nationala este scoasa la mezat, in schimbul unor comisioane uriase. Si nu am facut decat sa speram ca intre ei, decidentii zilei, exista si persoane care vor lua atitudine fata de aceste jafuri nesimtite. De 20 de ani, credem ca Puterea inseamna apararea intereselor cetatenilor, ca guvernele – de dreapta sau de stanga – vor realiza ca nu se poate continua la nesfarsit cu iresponsabilitatea, cu furtul, cu amatorismul. Ca, macar acum, in Romania anului 2009, criza nu poate fi tratata doar cu demagogie. Ne-am agatat cu disperare de unul sau altul dintre politicienii jalnici care nu au facut altceva decat sa ne minta. Minciuni de stanga, de dreapta, de centru, minciuni impachetate in programe care sunau frumos, atunci cand dezamagirea atingea cote alarmante. Ne-am prins de Iliescu, desi stiam ca schimbarea mult asteptata inseamna altceva. “Nu poate fi mai rau ca inainte”, se auzea in primele luni de dupa 1990. Si a trecut an dupa an, fara a se schimba ceva. Viata devenea tot mai grea, iar dispretul noilor potentati, tot mai mare. Ne ascundeam dupa o libertate falsa, convinsi fiind ca gustul acesteia poate suplini o saracie ce devenea tot mai agresiva pentru milioane dintre noi. Am trecut peste mineriade, peste zambetele mincinoase ale celor care isi ascundeau setea de parvenire in spatele unor pulovere scoase de la naftalina si a unor esarfe tricolore, peste inflatii devastatoare, peste acorduri umilitoare cu FMI, peste “privatizari” dubioase, peste alternante la Putere. Am crezut apoi in marea schimbare anuntata de Constantinescu, de defuncta Conventie Democratica. Un alt esec rasunator, invelit in scandaluri si balbe ale guvernarii. Am revenit, umili, la Iliescu, preferand ceea ce vedeam noi drept “raul cel mai mic” pentru ca dupa alti patru ani, in care noii baroni locali nesimtiti si avizi de cat mai multa influenta au acaparat Romania cu un tupeu fantastic, sa credem in steaua lui Traian Basescu. Am inchis ochii in fata unor acuze de coruptie care il vizau, am acceptat varianta ca Flota a disparut in “Triunghiul Bermudelor”, am crezut ca felul sau natural, din popor, va face uitati primii 15 ani de tranzitie plina de neajunsuri. Am fost mintiti din nou, cazand prada acelorasi jocuri politice murdare, acelorasi compromisuri din spatele usilor inchise.
Acum, dupa 20 de ani, incepem sa obosim sa mai credem ca si pentru noi mai exista un viitor decent. Cei carora le-am dat votul ne-au tradat de fiecare data, rezultatele valurilor de minciuni simtindu-se la fiecare pas. Criza a invadat si ea plaiurile dambovitene. Pretul cerut de aceasta, desi unul urias, a fost acceptat imediat de o clasa politica ocupata cu scandalurile si razboiul pentru Cotroceni. Suntem coplesiti de somaj, vedem in fiecare zi cum nivelul de trai scade, cum fondurile pentru salarii sunt tot mai putine, cum decidentii zilei nu dau doi bani pe suferinta noastra… Impostorii ultimilor 20 de ani asteapta reconfirmarea prin vot. Am ales sa nu mai mergem la urne, sperand ca in acest mod vor intelege avertismentul nostru. Nici vorba. Ei incep sa devina, insa, tot mai impertinenti, tot mai avizi de Putere, tot mai distanti de interesul national. Profita de faptul ca multi alegatori ajunsi pe culmile disperarii accepta sa isi vanda votul pentru cateva zeci de lei. Iar asta ii bucura, ii face sa creada ca totul este de vanzare. Si acest lucru le da un fals sentiment de siguranta. Romania pierde teren in fata crizei. Banii de la Buget sunt putini, tot mai putini. Incasarile sunt insuficiente si risca sa nu asigure in viitorul apropiat nici minimul necesar. Nici macar in al doisprezecelea ceas, alesii nu sunt dispusi sa stranga randurile si sa identifice solutii pentru a salva ce se mai poate salva. Nemultumirile sunt generalizate in tara. Populatia s-a saturat sa mai fie mintita. Poate a venit vremea ca toti cei responsabili de starea in care a ajuns Romania sa plateasca. Pentru fiecare zi in care au considerat ca au dreptul de a calca totul in picioare. Inclusiv viitorul…

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter