Extern Politică

Fascinatia Puritatii = Sursa Centralizarii

Intr-o Lume Complexa, prea diversa pentru a putea fi observata si inteleasa fara efort, pornind de la diversitatea individuala si comoditatea, confortul ce caracterizeaza specialistul aflat in elementul sau apar afinitatile pentru ceea ce esti mai bine pregatit si repulsiile pentru ceea ce nu poti stapani cu usurinta.
Astfel, egoismul celui care a reusit in Viata datorita abilitatilor sale speciale, unice, il face pe acesta sa creada ca stapanirea acelor abilitati si ca dezvoltarea personala in directia in care el este bun este cheia succesului pentru toti, iar ceilalti sunt inferiori pentru ca nu pot face ceea ce el face si astfel apare aroganta specifica specialistilor.
Pornind de la aceste calitati, de la supra-aprecierea lor si adaugand succesul personal, apare Fascinatia Puritatii. Fascinatia pe care o are fiecare fata de calitatea lui cea mai de pret iar excesul, duce la dispretul pentru cei care nu detin acesta calitate.
Astfel apar separatiile, diviziunile in credinte: fiecare crede ca el este mai bun.
Materialistii cred ca stapanirea Materiei este apogeul, spiritualistii cred ca stapanirea Spiritului este apogeul, intelectualii cred ca stapanirea Gandirii este apogeul, etc.

Asa au aparut si s-au dezvoltat specializarile, DAR ele sunt utile numai intr-o societate CENTRALIZATA.
Centralizarea a dus la deformarea personalitatilor prin apropierea oamenilor si fortarea lor de a se uni intr-un supra-organism, distrugand individualitatea si omogenizand pe cei obligati sa indeplineasca aceiasi functie si accentuand diferentele intre cei fortati sa ocupe pozitii diferite in societate.

Centralizarea duce la Polarizare.
Homo Sapiens reprezinta apogeul Creatiei prin insasi faptul ca reprezinta intre animale Generalistul Perfect.
Aici trebuie sa detaliem putin, si sa spunem ca formele de Viata se impart in doua categorii (Specialist si Generalist – Specialistul este cel care are rezultate deosebit de eficiente pentru o arie geografica restransa si in conditii unice de Viata. De exemplu exista animale care traiesc numai pe marginea raurilor si acolo sunt stapani totali, perfect adaptati. Insa la cea mai mica variatie climatica, cum ar fi secarea raului, specialistul are mari dificultati in supravietuire sau poate chiar muri….Generalistul este cel care nu are rezultate deosebite in vreun domeniu anume, dar poate supravietui in orice arie geografica si in orice conditii, adaptandu-se usor la schimbarile aparute in mediu. De exemplu sobolanii si furnicile care pot supravietui in aproape orice conditii)

Omul este generalistul perfect, deoarece nu este numai un supravietuitor, ci mai mult de atat, se poate adapta atat de repede si de bine la un mediu nou incat poata inlocui cu usurinta cele mai multe animale specialiste.
Asadar, natura ne-a inzestrat cu calitatea generalistului DAR si cu cea a specialistului, asta insemnand ca Omul trebuie sa se dezvolte atat ca generalist, deci echilibrat in toate domeniile posibile de activitate (materiale, spirituale, culturale) cat si a-si dezvolta abilitatile particulare in directia folosirii lor utile in societate, conform necesarului de moment dictat de conditiile de Viata.

Societatea moderna este una extrem de centralizata, asta aducand suprematia specialistilor, si odata cu aceasta si o Evolutie extraordinar de ridicata, si toate aceste schimbari lovesc tocmai in specialistii incapabili sa se adapteze rapid noilor cerinte. Atunci cand centralizarea va atinge apogeul, Evolutia, deci ritmul schimbarilor, va fi atat de rapida incat societatea se va prabusi.

“Supra-specializarea sparge cunoasterea intr-o mie de bucati si o lasa sa sangereze” Isaak Asimov.
Sa vedem ce inseamna aceasta la nivelul social.
Prin fascinatia asupra puritatii, fiecare Om isi cauta propriul drum in directia in care isi manifesta cel mai bine abilitatile. Pe de alta parte, centralizarea grupeaza oamenii care merg in aceiasi directie in mici colectivitati si astfel intre grupuri raman mari zone neexplorate.
Ecomomic, acesta inseamna ca fiecare specialist va cauta sa dezvolte numai ceea ce ii este lui cel mai util si astfel apar: monoculturi in agricultura/disparitia de specii nefolosite; exploatari miniere deosebit de eficiente pentru extragerea unui tip de minereu/munti de steril; cunoasterea perfecta a medicamentelor/ignorarea “efectelor secundare” si tot asa.
In ciuda aparentelor, supraspecializarea nu duce la cresterea eficentei ci la scaderea dramatica a acesteia.
De exemplu, in mineritul primitiv se puteau extrage 1 g aur/1 kg minereu; in mineritul modern se pot extrage 1g aur/1000 kg minereu.
Eficienta de extragere a aurului din minereu este de 1.000 ori mai buna, DAR cantitatea de steril este de 1.000 ori mai mare!!!
Iar tot acest steril este de fapt un munte de nisip otravit cu cianuri, care la orice ploaie torentiala o poate lua la vale asa cum s-a intamplat in cele mai multe depozite. Acelasi lucru este valabil in orice domeniu intr-o societate centralizata: material, economic, social, administrativ, cultural, religios, etc.

“Sursa Raului” in societatea moderna nu este un element sau altul ci insasi CENTRALIZAREA.
Economia se prabuseste din cauza centralizarii.
Cultura se prabuseste din cauza centralizarii.
Industria se prabuseste din cauza centralizarii.
Agricultura se prabuseste din cauza centralizarii.
Administratia se prabuseste din cauza centralizarii.
Religiile se prabusesc din cauza centralizarii.
Spiritualitatea se prabuseste din cauza centralizarii.

De ce este Centralizarea o Eroare?
1. Prin centralizare se lucreaza cu numere prea mari ceea ce duce la doua Erori fundamentale de Gandire:
– impresia ca mai mult inseamna mai bine, ceea ce este o mare eroare. De exemplu cine isi doreste sa aiba o greutate corporala de 200kg, sau 20kg?
– a doua duce la luarea deciziilor gresite. De exemplu in agricultura este nevoie de o mare cantitate de cereale. Decizia luata este sa se foloseasca o suprafata corespunzatoare pentru a se cultiva acele cereale, insa in natura nu exista suprafete mari omogene si aceasta decizie da a cultiva totul la un loc, pentru a se folosi masini eficiente, duce la cultivarea pe terenuri nepotrivite si distrugerea campurilor agricole. La fel si in constructii, centralizarea decide sa se construiasca un oras pe un deal intre balti. Totul e bine, dar cand orasul creste, tot centralizarea decide sa sece baltile pentru a se pastra orasul unit. Decizia e gresita pentru ca solul e instabil, panza freatica ridicata, apar probleme cu canalizarea si inundatii frecvente.

2. Intotdeauna in sistemele centralizate nu vor ajunge in functii de conducere oamenii cel mai bine pregatiti ci oamenii care isi doresc cel mai mult sa conduca, iar acestia sunt oamenii ambitiosi, dispusi sa faca orice pentru functie, deci coruptibili sau chiar corupti.

In societatile centralizate coruptia nu apare din cauza oamenilor corupti ci dimpotriva, centralizarea duce la coruperea oamenilor coruptibili.
Centralizarea este Sursa coruptiei.

In concluzie: orice organizare centralizata este generatoare de coruptie.

Solutia problemei este evidenta desi prima care le vine in cap oamenilor fascinati de puritatea polaritatii cred ca ma refer la descentralizare totala, anarhie.
Evident ca si acesta forma de (dez)organizare este gresita, din cauze contrare.
Acum ca avem atat centralizarea cat si individualismul ca forme gresite de organizare, desigur ca va ganditi la a treia solutie: centralizarea partiala in mici grupuri.
Evident ca si acesta solutie este gresita, chiar mai mult, aceasta forma de organizare avand erorile ambelor forme mentionate anterior si avantejele nici uneia.
Atunci ce mai ramane?
Chiar sa nu avem nici o solutie?

Ba da.
Solutia este o Societate de tip Retea, fara centre de putere ci numai cu noduri de coordonare.
Noi nu avem nevoie de lideri ci de coordonatori pentru a putea convietui eficient. Fara centre de putere, fara lideri – dispare coruptia.
O societate de tip retea are toate avantajele materiale ale societatii centralizate precum si libertatile spirituale ale societatii descentralizate.
O societate de tip retea este dinamica, flexibila, autoregenerabila si extrem de eficienta.

Avantajele societatii de tip retea este ca ea este centrata pe individ, pe OM, fiecare Om fiind propriul centru si nu pe lider, pe “Zeu”.
Oamenii moderni ar trebui sa aiba preocupari multiple, sa isi completeze lipsurile din educatie pentru a putea atinge perfectiunea echilibrului si in acelasi timp sa-si dezvolte talentele dar strict motivat de utilitatea lor in societate.

sursa: rufon.org

Despre autor

contribuitor

1 comentariu

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Cred că vă înşelaţi cu privire la sursa răului în societate. Cauza fundamentală a răului a fost, este şi va fi şi pe viitor BANUL. Banul corupe cultura; banul creează polarizare socială; banul creează centralizarea; banul conduce către specializare excesivă. Nu contează despre ce sistem social vorbim, nu contează despre ce religie vorbim, nu contează despre ce cultură vorbim, toate sunt dependente de bani. Dar imaginaţi-vă fie şi pentru un moment, o societate în care să nu existe sclavia impusă de bani; imaginaţi-vă omul ca pe o fiinţă realmente liberă, care munceşte din pasiune pentru ceea ce face, nu din constrângeri materiale; imaginaţi-vă omul care sărbătoreşte zilnic minunea de a fi om. Şi acum, priviţi adânc în dumneavoastră; e chiar atât de greu să facem din lumea pe care o visăm o realitate? Oare niciodată în viaţa dumneavoastră nu v-aţi depăşit aşteptările?! Societatea de tip “reţea” a fost imaginată şi este transpusă în practică astăzi de Proiectul Venus, prin Mişcarea Zeitgeist. Noi suntem acei oameni care vă vor spune: fiţi schimbarea pe care doriţi să o vedeţi în lume! Societatea a apărut pe necesitatea cooperării, nu pe competiţia între indivizi. Fiţi cooperanţi unii cu alţii, nu în competiţie unii cu alţii. Competiţia este adevărat, are şi aspecte pozitive, dar nu şi atunci când creează separare şi elitism. Lumea pe care o vedem astazi, divizată, în competiţie cu ea însăşi, absurdă, inumană, este o creaţie personală a fiecăruia din noi. Dacă nu vă place lumea în care trăim, înseamnă că nu vă place realmente de dumneavoastră. Şi că problema este una personală, şi trebuie rezolvată la nivel personal. Prin reorientarea culturii către altceva; către ceea ce sunteţi dumneavoastră cu adevărat, nu ceea ce aţi devenit datorită dresajului disimulat căruia cu neruşinare i se spune “EDUCAŢIE”. Mă bucur că încă mai există oameni care încearcă să analizeze şi să găsească “sursa răului”. Atâta timp cât vor mai exista aceşti oameni, societatea umană, mai are poate o şansă. Mulţumesc autorului acestui articol şi publicistului pentru acest articol!

Abonează-te la newsletter