Politică

Finantele personale, sub presiunea deciziilor globale

finante-personaleCare sunt deciziile internationale care afecteaza finantele fiecaruia dintre noi? De ce ar trebui sa urmarim atent hotararile Bancii Centrale Europene, deciziile summit-urilor G20 sau G7, extinderea “programului Rabla” din Germania sau devalorizarea fortata a francului elvetian? Toate acestea pot parea evenimente fara efecte directe asupra bugetelor personale ale romanilor. Si totusi…

Deciziile G7 si G20 – ale celor mai importante economii ale lumii – par cele mai departe de banii din buzunarul nostru, cu atat mai mult cu cat G20 este perceput mai degraba ca un forum cu caracter politic, si mai putin economic.

Prin efectele colaterale, pe termen mediu si lung, hotararile celor doua forumuri sunt de departe cele mai importante in evolutia veniturilor, cheltuielilor si economiilor fiecaruia dintre noi.

Stabilirea unor directii de actiune si obiective pe termen lung la nivel global imprima directiile de actiune si decizii la nivel regional si local, care, la randul lor, determina acte si fapte din partea institutiilor ce ne pot modifica direct stilul de viata.

Intalnirea de la finele lunii martie, de la Londra, a celor mai industrializate douazeci de state ale lumii ar putea fi un bun exemplu. Dincolo de deciziile transpuse la finalul summit-ului in “recomandari” extrem de tehnice pentru o serie de institutii nationale si transnationale cu privire la reglementarea intregului sistem financiar international, doua vor putea fi cuantificate si la nivel de finante personale. Prima este hotararea G20 de a suplimenta resursele financiare ale Fondului Monetar International (FMI) pana la 750 de miliarde dolari. A doua este intentia de a aloca 250 de miliarde dolari altor institutii pentru sustinerea comertului international, care subliniaza constientizarea necesitatii finantarii economiilor emergente.

Aceste decizii au fost extrem de importante pentru relaxarea conditiilor in care Romania a incheiat acordul cu FMI si pentru valoarea imprumutului obtinut. Chiar daca lantul de transmitere si nuantele ce pot fi date evenimentelor sunt multiple, conditiile mai putin stricte si valoarea finantarii acordate Romaniei pot fi considerate urmari directe ale summit-ului G20 de la Londra. Dar, poate cu un grad si mai mare de “cuantificare” a efectelor directe asupra buzunarelor fiecaruia dintre noi este chiar imprumutul acordat de FMI. Argumentele care sustin legatura directa sunt mult mai bine cuantificabile pentru toti cei care au rate de platit in euro, adica pentru aproximativ 4,8 milioane de romani.

Incheierea acordului de finantare, in conditii mai bune decat estimau analistii straini si unii actori politici locali, a adus un plus de incredere in economia romaneasca din partea investitorilor si a speculatorilor internationali.

Acest plus de incredere s-a concretizat printr-o slabire a presiunilor pe leu si, prin consecinta, a usurat sarcina si dorinta BNR de a mentine moneda locala la un curs “relativ suportabil” pentru economie.

La aceeasi mare distanta de bugetele personale par a fi, la o prima vedere, si deciziile Bancii Centrale Europene (BCE). Dintre acestea, cele privind rata dobanzii-cheie sunt cel mai adesea discutate si analizate de specialisti, dar greu cuantificabile de cea mai mare parte dintre oamenii obisnuiti. Dar aceiasi 4,8 milioane de romani care au de platit credite in euro, cu dobanda variabila raportata la Euribor, au simtit in ultimele sase-douasprezece luni efectele reducerilor succesive ale dobanzii-cheie ale BCE. Astfel, o rata de aproximativ 310 euro a scazut pana la 280 de euro, ca urmare a faptului ca, de la inceputul lunii octombrie 2008, Euribor a scazut de la peste 5% la mai putin de 1,5%, in urma reducerilor succesive ale dobanzii-cheie de catre BCE, de la peste 4% la mai putin de 1,5%.

Mecanismul transmiterii reducerii dobanzii-cheie in marimea ratei este acela ca bancile pot obtine bani de la BCE la costuri reduse si ii pot da mai departe cu dobanzi mici. Efectul se face simtit pe piata interbancara, adica asupra ratei Euribor, a carei scadere atrage o miscare similara asupra dobanzii aplicabile la imprumutul luat de la banca. Asadar, reducerea dobanzii-cheie a dus in mod direct la plati mai mici pentru ratele in euro, chiar daca in lei rata este aproximativ aceeasi, din cauza cursului leu/euro. Daca privim lucrurile din alta perspectiva, putem spune ca, desi cursul de schimb a crescut de la 3,6 la 4,2 lei/euro, rata platita in lei s-a mentinut la aproximativ acelasi nivel, de 1.100 de lei, deci bugetul personal nu a fost dezechilibrat semnificativ.

O alta decizie cu efect direct asupra romanilor a fost aceea a Bancii Nationale a Elvetiei (SNB), care a incercat, in ultimele trei luni, sa slabeasca valoarea francului (CHF), deoarece aprecierea acestuia din 2008 a afectat competitivitatea produselor elvetiene. Luna trecuta, SNB a recurs la o depreciere fortata a francului elvetian, de 4-5%. Pentru romanii care au credite in aceasta moneda, miscarile bancii centrale elvetiene fac mai suportabila plata ratelor. Cel mai recent si poate cel mai elocvent exemplu de “finante personale” din “perspectiva internationala” este “Programul Rabla” din Germania, pentru ca a determinat producatorul de automobile Dacia sa anunte ca stopeaza disponibilizarile si trece la angajari de personal. Mai mult, in 2009, in jur de 1,12 miliarde euro, din cei cinci miliarde euro alocati programului de reinnoire a parcului auto din Germania, ar putea intra in conturile uzinei de la Pitesti. Odata ce cabinetul Merkel a anuntat prelungirea “Programul Rabla”, producatorul roman a estimat ca aceasta decizie ar putea urca exporturile in Germania la aproape 150.000 de unitati in acest an.

sursa: standard.ro

Tag-uri

Abonează-te la newsletter