Politică

Haznaua și parfumeria, Băsescu și democrația

basescuMaimuţoiul ăsta, îmbătrânit în rele la umbra meşei zburătăcite, nu se potolește odată în a ne asfixia cu judecățile lui putrefacte. Așa ne trebuie, dacă în loc să răspundă în fața procurorilor și să fie împins spre hibernare de iarna unui deceniu penitenciar, înghițim să fie invitat la interviuri și să fie lăudată justiția care-l îngăduie liber.

Reacția lui, după rezultatele referendumului din Grecia, arată cât de sincer crede omul ăsta în democrație și cât preț pune pe voința unui popor. Deloc!

Bântuit de reducerile criminale de salarii pe care el, dimpreună cu borhotul din capul lui, le-a decis în 6 mai 2010, dar nu bântuit de regretul nemerniciei sale cât un genocid ci de nerecunoștința celor pe care “i-a salvat”, prin asasinarea speranței, de la chinul unei vieți și așa minimale, nu a putut să înțeleagă altfel opțiunea grecilor decât ca pe un afront la soluția lui de cu 5 ani în urmă. Pur și simplu a luat-o personal și a răbufnit.

“Premierul Tsipras este un iresponsabil. Un om de teapa acestui premier care i-a păcălit pe greci…. Riscul ca în Europa să mai apară specimene de acest gen este foarte mare dacă va exista susţinere din partea poporului”.

Unde n-am fi avut și noi un Tsipras, în loc de Ponta, la referendumul din 2012, să facă cornete din cele 11 porunci ale lui Barroso și să pună mai presus de cinismul și egoismele occidentale voința poporului său. N-a fost să fie. În loc de patriotism, plecăciuni libidinoase. În loc de justiție adevărată, binoame de represiune și de abjecte jocuri politice.

Iar acum prinde glas gaia asta zbanghie pentru a ne învăța ce e bine și ce e rău, cât de iresponsabil este să-ți asculți poporul și cât de înțelept să te dai pe mâna unui mafiot suprem de partid și de stat.

S-ar putea să nu ne convină cerbicia grecilor. Ei nu interesele noastre le apără ci pe ale lor.

S-ar putea să nu fim capabili a înțelege prea bine pilda lor naționalistă. Băsescu și Ponta ne-au obișnuit în ultimii ani cu obediența față de străini și nicidecum cu respectul față de noi înșine.

Și-au jucat grecii țara la zaruri? Îndoi-m-aș! Cred că, mai degrabă, s-au opus scoaterii ei la mezat.

Marea manipulare, pe care aceste mașinării de secol viitor care sunt serviciile secrete ale superputerilor mondiale o reușesc aproape fără greș cu politicienii, mai dă și rateuri când vine vorba de popoare. Este ca la spectacolele de hipnoză. Luați unul câte unul, cădem toți în transă. În masă, rămân mereu câțiva lucizi care să sune deșteptarea.

Grecii și-au ascultat instinctul. Acela de părinți ai democrației ca formă de guvernare, de inițiatori ai Jocurilor Olimpice, de matcă de cultură și civilizație. Dar doar instinctul și l-or fi ascultat? Nu și înțelepciunea ereditară? De descendenți din Homer (care compunea Iliada și Odiseea cu 700 de ani înainte de Hristos), Socrate, Platon, Aristotel? Și din câte alte cariatide ale panteonului planetar? Poate n-ar fi lipsit de interes să amintim aici și acum modul în care istoricul grec Polybius scria, cu un secol înainte de Hristos, despre modul în care poporul său se raportează la pace și război:

“Lucrul pentru care cu toţii ne rugăm la zei, pe care îl dorim atât de mult încât vom suporta orice pentru a-l avea; singura binecuvântare incontestabilă dintre lucrurile aşa-zise bune ale vieţii este Pacea. “Războiul este teribil, dar nu atât încât să suportam orice pentru a-l evita…căci pacea cu dreptate este cel mai frumos lucru, dar pacea cu laşitate ruşinoasă este cel mai urât şi mai rău dintre toate lucrurile. ”

Pe lângă această filozofie a demnității naționale care, sigur, l-a inspirat și mobilizat, Tsipras să fi acționat chiar de capul lui? Fără sfătuitori cu viziune și aliați cu umbra grea?

Doar protocolare să fi fost felicitările președintelui Obama atunci, după victoria Syriza în alegeri, și doar diplomatică să fie cererea aceluiaș adresată troicii Europene, acum, după referendum, de a găsi o soluție urgentă pentru menținerea Greciei în zona Euro?

Să excludem total din calcul posibilitatea ca Grecia să reprezinte câmpul de luptă între SUA și Germania pentru tranșarea unei supremații în zonă?

Eu cred că, la nivelul intereselor geostrategice, un impas precum cel prin care trece azi Grecia nu poate lăsa indiferent pe niciunul dintre marii jucători politici ai lumii. Și mai cred că Tsipras nu ar fi apucat nici măcar să anunțe organizarea acestui referendum cu rezultat dinainte cunoscut, d’apoi să-l mai și câștige, dacă interesele Germaniei și SUA în această problemă ar fi coincis.

Cu atât mai iresponsabil și guguman pare atacul lui Traian Băsescu, în contextul acestei supra dispute. Dar ne-am obișnuit demult ca fostul nostru președinte să vorbească după cum îl dor bătăturile, după cum îi varsă fierea.

Să fi condus un popor cu tradiția și apucăturile grecilor în ale democrației, ar mai fi avut Traian Băsescu tupeul de a-și aduce compatrioții în sapă de lemn printr-o simplă mișcare de condei, atunci în mai 2010?

Dacă acest truism mai trebuia afirmat o data, cu subiect și predicat, iată, o fac: Băsescu se potrivește cu democrația precum haznaua cu parfumeria.

Sursa: Contele de Saint Germain

Despre autor

contribuitor

1 comentariu

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Cu Basescu nu prea ai gresit dar in legatura cu grecii ai dat cu oistea in gard. Daca ai fi avut vreodata ocazia sa imprumuti un geniu (precum sustii ca sunt grecii de azi, sic.) si ti-ar fi ras in nas explicandu-ti ca nu-i democratic sa-ti primesti banii inapoi, nu ai fi scris astfel de prostii.
    Probabil ca si hotii sunt oameni respectabili pentru tine. Nemernicule.

Abonează-te la newsletter