Politică

Începem să ne trezim?

Da, ne aflăm pe marginea prăpastiei. Dacă vom cădea, va fi din prostie, şi nu pentru că aşa ne-a fost scris.

Fostul lider al studenţilor comunişti francezi, actualul director al FMI şi posibil viitor preşedinte al Franţei, Dominique Strauss-Kahn, ne anunţa că încetarea de plăţi din România este iminentă. Mugur Isărescu replica imediat: „Nu există absolut niciun pericol ca România să oprească plăţile externe”. Presa ar fi dat o interpretare greşită spuselor comunistului de la FMI. Ieri-dimineaţă, cu totul întâmplător, uitându-se la televizor, domnul guvernator a văzut cum leul a început chiar să crească?! Unul doreşte să arate cât de necesar ne-a fost împrumutul de la FMI şi ne îndeamnă să mai luăm unul. Celălalt îşi apără feuda, deşi s-ar mai îndatora un pic.  Nu ţine seama de un detaliu. Primul vorbea de datoria totală a României, reprezentând circa 70% din PIB, iar el ne spune doar de datoria statului. Aceasta ar trebui să scadă, iar datoria privată să crească dacă vrem să ne însănătoşim.

Catastrofa economică este cuprinsă în câteva cifre seci, dovadă că de doi ani încoace bolobocul guvernamental stă strâmb. PIB-ul a scăzut cu 9,1% în semestrul I din 2010 faţă de semestrul I din 2008. Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 9,16 %. Numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.000 de persoane din decembrie 2008 până în august 2010. Aproximativ 85% din această scădere s-a produs în activităţile în care dominant este sectorul privat. Rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4% în perioada decembrie 2008 – august 2010, cifra cuprinzându-i doar pe cei înregistraţi, nu şi pe aceia care şi-au luat lumea în cap. Raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi numărul mediu al salariaţilor era de 1,13 la 1 în 2008 şi a ajuns la 1,33 la 1 în 2010. Salariul mediu real a scăzut cu 7,2% în doi ani, aceasta fiind însă doar o cifră statistică. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învăţământ (-32%) şi în sănătate şi asistenţă socială (-24,9%). În schimb, la fel de relevant, salariul mediu real a crescut în domenii în care activează statul, de exemplu apa şi salubritatea +19,7% şi industria energetică +19,4%. Preţurile au crescut din ianuarie 2009 până în octombrie 2010, rata inflaţiei fiind de 11,9%. De vină ar fi criza mondială, investiţiile străine reduse la o cincime, băncile hrăpăreţe care au ademenit românii cu credite şi mai ales lipsa de productivitate (un mod eufemistic de a spune că românii sunt leneşi). Parcă am fi legaţi la ochi. Nu vedem cauza reală: furtul din banii publici, haosul din administraţie, cancerul birocratic, neputinţa clasei politice de a înţelege lumea în care trăim. Da, ne aflăm pe marginea prăpastiei. Dacă vom cădea, va fi din prostie, şi nu pentru că aşa ne-a fost scris. Soluţii există. Ele nu sunt neapărat dureroase. E de admirat poziţia Irlandei. În faţa negociatorilor FMI şi a Comisiei Europene a respins cu îndărătnicie creşterile de impozitare, păstrând cota unică la 12,5%. A acceptat doar o creştere de 3 procente a TVA (începând cu 2013!). A promis în schimb un program de tăiere a cheltuielilor guvernamentale cu 15 miliarde de euro în 4 ani. Micşorarea cheltuielilor bugetare nu înseamnă nici reducerea investiţiilor (la noi, investiţiile publice au scăzut cu 28% doar în 2010), nici tăieri de salarii otova. Raţional este să tai din achiziţiile publice (la noi au crescut) şi să concediezi 4/5 din aparatul birocratic inutil. Nu înseamnă a-i lăsa pe aceşti oameni pe drumuri. Soluţiile pentru a-i face să trăiască mai bine există. Am scris despre ele de multe ori. Restrângerea consumului şi încercarea neghioabă de a echilibra deficitele pe termen scurt nu îţi aşază decât lumânarea pe piept. Stimularea creşterii economice prin reducerea taxelor, simplificarea legislativă şi a relaţiilor administrative, retragerea totală a statului din economie sunt soluţiile cu care şi alţii au reuşit să ocolească criza. Noi ne înglodăm în ea. Lumea este a celor îndrăzneţi şi inteligenţi.

Acum două zile, Senatul a dat o dovadă de bun-simţ. Nu numai Opoziţia, dar şi jumătate dintre reprezentanţii Puterii au votat reducerea cotei unice la 10%. Poate începem să ne trezim. Să punem interesul oamenilor deasupra bătăii politice. Dacă s-ar găsi o majoritate înţeleaptă, dincolo de etichete, s-ar găsi şi ieşirea din situaţia disperată în care ne aflăm.

sursa: adevarul.ro

Despre autor

contribuitor

2 comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Orice om din popor, poate să-ţi confirme că atunci când cineva din afara unei familii, vine să dea indicaţii de comportament şi de trai în acea familie care nu este a lui, capul acelei familii este ori un rebut uman, ori are vreun interes. Şi dacă luăm România ca o familie, se poate trage concluzia cam ce pricepere au conducătorii noştri sau să ne întrebăm ce interese au. Realitatea este că politicienii români, habar nu au cum se conduce o societate, folosesc clişee cretine, sau ce fac, fac prin imitaţie. Ca la ţară, unde majoritatea caselor sunt făcute la fel. Vor unii indivizi să dirijeze viaţa altora. Dar cretinii nu realizează că ceilalţi poate chiar sunt inteligenţi şi nu idioţi ca ei şi le bagă strâmbe şi fac tot ce vor ei. Tot trag speranţe cretinii conducători că vor avea forţe opresive să supună oamenii. Se înşeală amarnic, idioţii nu realizează că supuşii sunt mai mulţi ca ei şi cu siguranţă mai inteligenţi.

Abonează-te la newsletter