Analize și opinii Politică

Risipirea ultimei brume de credibilitate

De 20 de ani ne amagim cu o libertate iluzorie. De 20 de ani visam la o bunastare la fel de iluzorie. De 20 de ani suntem mintiti, sfidati, umiliti de o clasa politica ce a pierdut orice contact cu Romania. Cu Romania reala. Cu Romania celor multi, care nu au incetat sa spere intr-o viata mai buna. Toate guvernele postdecembriste, fara exceptie, au transformat tara in feude de partid care au fost vandalizate fara nicio remuscare. S-a furat pe rupte in cele doua decenii de asa-zisa democratie. Privatizari frauduloase in care tot ce a contat a fost valoarea comisionului, mii de contracte cu bani publici incheiate in defavoarea statului de catre parazitii care au gravitat in jurul fiecarei guvernari si s-au bucurat de protectia conditionata a potentatilor zilei. Care au sarit dintr-o barca politica in alta, doar pentru ca asa au putut sa capuseze statul de zeci, poate sute de milioane de dolari. Intensitatea jafului a crescut de la un an la altul, de la o guvernare la alta, de la o Putere la alta.

La inceput timorati, liderii politici au constientizat rapid ca sansa unei imbogatiri peste noapte nu poate fi neglijata. Ascunsi in spatele unei imunitati pervertite intr-un scut ce le permite orice, scufundati pana la gat in compromisuri, actualii actori politici au reusit sa transforme Romania, intr-un timp record, intr-o tara in care suferinta se aude la tot pasul, iar neajunsurile strivesc totul in calea lor. O clasa politica ce nu a putut sa ofere decat un imens dispret, ascuns inevitabil in spatele unor discursuri demagogice care nu au facut decat sa perpetueze incertitudinea. Nu vom identifica in actuala clasa politica un singur reprezentant care sa admita ca undeva, candva, a gresit, a mintit sau a dezamagit. Sau ca are partea lui de vina pentru situatia deplorabila in care ne aflam. Toti, la unison, fac apologia competentei, a responsabilitatii, aruncand acuze in directia adversarilor politici. Notiunea de demisie de onoare nu exista. Exista doar obsesia de a ajunge sau a ramane, cu orice pret, la guvernare. O obsesie ce continua sa faca ravagii si sa subordoneze totul.

Nu cred in politicieni ce s-au vrut saraci si cinstiti, dar care au preferat sa adopte o atitudine complice, musamalizand totul, indiferent de pretul urias platit de milioane de romani. Nu cred in politicieni ce se viseaza jucatori, dar care sunt incapabili sa realizeze ca obsesia de a controla totul, guvern, Parlament, institutii, a adus grave prejudicii insasi notiunii de politica. Nu cred in politicieni ce se simt flatati cand sunt perceputi ca “mari combinatori”, dar care nu fac altceva decat sa vanda si sa cumpere functii, imunitate, iluzii. Nu cred in politicieni ce se ascund lasi in spatele directivelor de partid si care aleg vasalitatea, doar pentru “ca le pica si lor ceva”. Nu cred in cei ce se ascund in spatele unei oratorii ieftine, ce nu poate oferi, din pacate, nici macar o solutie. Nu cred ca actuala clasa politica mai poate oferi ceva pozitiv unei populatii disperate. Nu cred ca Basescu, Boc si ceilalti, lideri ai Puterii si ai Opozitii, mai pot constientiza cu adevarat drama Romaniei anului 2010. Nu mai avem nevoie de mimi ce spun una si fac alta, care au reusit sa reduca la tacere cu brutalitate si ultimul strop de speranta.

Nevoia de o noua clasa politica devine stringenta, cu toate ca actualii actori politici vor mima reforma politica si vor incerca sa ne prezinte “invataceii” drept viitorul unei noi clase politice. Fals! Total fals! Este nevoie de profesionalism, demnitate si nu in ultimul rand decenta. Calitati pe care este imposibil sa le identifici pe esichierul politic. Din fericire, Puterea, Puterea reala, se afla in mainile populatiei. O populatie ce va avea de trecut o iarna grea. Si care trebuie sa inteleaga ca situatia actuala nu mai poate continua. Pentru ca orice zi de guvernare portocalie din actualul regim ne duce spre dezastru. Putin cate putin. Iremediabil. Iar consecintele acestui dezastru le simtim, din pacate, doar noi. Fiecare dintre noi.

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Despre autor

contribuitor

1 comentariu

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Abureala cu “politicienii” români, este amuzantă de nu ar fi tristă. Dacă a accede la ciolanul puterii pentru a avea acces la resursele de îmbogăţire personală, înseamnă a face politică, atunci sunt cel mai prost politician din România. Dacă îmi poate cineva arăta vreun om din clasa conducătoare a României, care s-a străduit să ajungă la vârful puterii, pentru “ţărişoara şi poporul” lui, eu îmi dau foc în faţa guvernului Romaniei. Toţi, dar absolut toţi cei care s-au dus spre politică, au făcut aceasta doar pentru îmbogăţirea lor pe căi mai facile. Comuniştii după 1989, s-au împărţit în două haite, una în domeniul public şi una în domeniul privat. Acum după 20 de ani, cei din domeniul public, nu mai pot fura cum au furat până acum, aşa că încearcă să ocupe locurile ocupate de cei din domeniul privat. Şi le dau la gioale, caută să-i scoată din afaceri prin toate mijloacele, pentru a le lua locul. La asta asistăm noi acum în România în 2010. Bătălia între cele două haite. Greşeala celor din domeniul public, este că nu şi-au tras şi un post TV, decât foarte târziu, când românii erau deja prostiţi de televiziuni, şi sunt telespectatori fideli anumitor posturi tv. Trist este că atunci când vor părăsi domeniul public pentru cel privat, actualii guvernanţi vor avea averi suficiente ca să trăiască o sută de ani. Dar nenorocirea este că au distrus credibilitatea politicianului român, aşa că cei din privat care vor trece la conducere la noile alegeri, vor începe treaba cu un mare handicap. Neîncrederea populaţiei la adresa lor. Noii guvernanţi vor avea asupra lor ataşată prezumţia de “vinovăţie” deja, de către o populaţie aburită 20 de ani de foştii politicieni. Aşa că nu trebuie să ne mire, că vor trebui să mai treacă alţi 20 de ani, ca populaţia României să aibîă încredere în politicianul român.

Abonează-te la newsletter