Politică

SA PUNEM PUNCT MACHIAVELISMULUI

“O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului”. Asa isi incepea Marx “Manifestul Partidului Comunist” in 1892. Dar nu era nici prima si nu avea sa ramina nici ultima. Si mult singe de om au facut sa curga stafiile acestea. Da, stafiile si nu oamenii. Pentru ca au patruns in mintile oamenilor si nu au mai plecat de-acolo curind.

Au trecut de la publicarea “manifestului” lui Marx peste 100 de ani. Si numai Stalin a ucis peste 30.000.000 de oameni. Ma inspaiminta numai gindul. Daca as avea 30.000.000 de dolari acum pe masa si-as incepe sa-i numar… cit timp mi-ar lua? Dac-as avea 30.000.000 de dolari acum as putea sa ma gindesc ca pentru fiecare dolar pe care mi l-as numara, Stalin ucidea un om.. Si nu a trecut multa vreme de atunci. Inca mai traiesc rudele celor ucisi. Asta nu s-a intimplat acum 9.000 de ani cind s-a terminat “marea glaciatiune” si oamenii au inceput din nou sa misune prin Europa si nici in Grecia antica. Asta se intimpla cind bunicul meu era de virsta mea. Cind mama mea se nascuse deja. Cind masinile umpleau strazile si cind oamenii ascultau la radio.

Cum au ajuns oamenii sa faca asa ceva? Se comenteaza mult ca Stalin si nici unul din cei ca el, nu ar fi putut face asta de unii singuri. Fara complicitatea unei majoritati covirsitoare. Ne gindim cu groaza lasindu-ne furati de propaganda evreiasca anti-hitlerista cu privire la “holocaust” cum nazistii isi bateau capul sa gaseasca metode cit mai “eficiente” pentru a ucide un numar atit de mare de oameni. Si cu toate astea nici eficienta si nici organizarea germana nu au fost capabile sa ucida atitea fiinte. Stalin insa … da. Si a murit de moarte buna. Nici un proces. Nici o pedeapsa. Nici el si nici unul din regimul stalinist. Nici o propaganda de nici un fel nu ne chiama periodic sa “ne aducem aminte de holocaustul”… stalinist. Dar ce mai conteaza asta?

Oamenii oricum au memoria scurta. Si daca ne-ar aduce cineva aminte in fiecare zi tot nu ne-ar mai impresiona prea tare. Sintem atit de preocupati de ale noastre, cele de toate zilele, ca “fiecare cu mortii lui”. De parca toate astea s-ar fi intimplat pe luna, sau in alta galaxie. De parca nu ar fi nici o legatura intre toate acelea de atunci, de pe vremea lui Stalin si acestea de acum, de pe vremea noastra, din Romania care “ne ocupa tot timpul”.

La 3 mai 1469, se nastea Nicolo Machiavelli, in Florenta.
Florenta este o asezare intemeiata de Iulius Cezar in anul 59 inaintea erei noastre pentru soldatii romani veterani. Florenta este un oras si o regiune italiana, care a dat lumii epoca Renasterii care la rindul ei a scos umanitatea din cei 1.000 de ani de bezna, in care a scufundat-o crestinismul dupa caderea Imperiului Roman. Multi intelepti si artisti, s-au stabilit aici dupa Caderea Constantinopolului, fugind de turci. Florenta a dat lumii multe minti luminate, ca Leonardo da Vinci. Florenta ni l-a dat insa si pe Nicolo Machiavelli.

Ce legatura are Machiavelli cu Stalin si cu Romania zilelor noastre? Putina lume se mai gindeste acum la asta. Insa daca diabolismul ar avea o fata aceasta nu putea fi decit aceea a lui Machiavelli.

Machiavelli a fost primul filozof politic al epocii de “lumina” care a inceput odata cu Renasterea. Dogmatismul impus de crestinism, a ascuns lumii lumina intelepciunii clasice. Concepte cum ar fi “republica”, democratie”, nume de filozofi ca Platon, Aristotel, au lipsit din mintile oamenilor mai bine de 1.000 de ani. Odata cu antropocentrismul adus de Renastere, opus teocentrismului, adica ideea ca omul si nu Dumnezeu se afla in centrul universului, oamenii au inceput sa se priveasca pe ei insisi dintr-o alta perspectiva. Omul, a reiceput sa se redescopere pe sine, sa redescopere cultura, intre care si filozofia politica. Iar Machiaveli a fost primul care a lasat lumii o mostenire grea, de care ne va fi tare greu sa ne debarasam curind.

Politikos in greaca inseamna “civil”, “cetatean”, “referitor la ordinea intr-un oras”. Politica in Grecia antica era definita ca fiind activitatea umana indrepatata spre “a guverna”, a dirija actiunile unui stat “in favoarea societatii”. Odata cu Machiavelli, aceasta definitie avea sa ramina doar in mintile oamenilor de rind. Ale oamenilor normali. Pentru “omul politic insa, avea sa inceapa o noua era: MACHIAVELISMUL.

Citeva “repere” al gindirii acestui filozof sint edificatoare si pot aduce multa lumina in aceasta nebuloasa intunecata care este “politica” in zilele noastre, peste tot in lume si in special la noi in Romania noastra cea de toate zilele. Asa putem sa ne dam seama de ce politicul atrage oamenii pe care-i atrage si ii respinge pe toti ceilalti. Asa putem intelege cum am ajuns sa capatam etichete false, oricit de bine intentionati am fi, prin doar simpla apartenenta la acest univers politic mocirlos, urit mirositor si periculos de multe ori.

In opera sa “Discursuri” Machiavelli se declara adept al “republicii”, enuntind ca orice comunitate umana are doua categorii contrapuse: “poporul” si “cei mari care terbuie sa guverneze poporul”, iar aceste categorii nu pot fi decit intr-un “conflict constant”.

Odata cu greutatea pe care o da acestei teorii personalitatea unui “intelept” de talia lui Machiavelli, in conditiile entuziasmului general al epocii renascentiste, definitia anticilor greci paleste si incetul cu incetul politica se transforma din “guvernare in folosul societatii” in “lupta permanenta pentru controlul societatii” in folosul “celor mari”.

Sigur ca au existat precedente, si Imperiul Roman nu a dus lipsa de astfel de precedente si nici alte imperii anterioare. Numai ca daca inainte de Machiavelli “cei mari” apareau in conjuncturi favorabile, deveneau sau nu tirani din intimplare, odata cu Machiavelli aceasta avea sa devina o regula. Machiaveli a creat AND-ul organismelor sociale ce aveau sa vina.

Si care sint “instructiunile” pe care acest AND social le contine? Dincolo de “stufaria” lucrarilor sale, intre care “Principele”, “Arta razboiului”, etc., dincolo de argumentatie si de viziunea complexa a autorului, in mintile oamenilor, atit a “celor mari” cit si a celor care viseaza sa devina “mari” a ramas de-a lungul secolelor acest “set de instructiuni”, Oricine de altfel oricine le cunoaste. Nu oricine insa face legatura intre acest “set de instructiuni machiavelice” si “asasinatul politic”, asasinatul in masa”, “control mental” etc. Iar aceste “intructiuni” sint:

  • “SCOPUL SCUZA MIJLOACELE”
  • “DEZBINA SI CONDU”
  • “CEI MARI INTOTDEAUNA II DOMINA PE CEI MICI”
  • “DACA NU EXISTA UN CONFLICT ACESTA TREBUIE CREAT”
  • “NU SPUNE NICIODATA CE CREZI SI NU CREDE NICIODATA CE SPUI” (scrisoare din mai 1521 catre Francesco Guicciardini)
  • “UN ADEVAR SCAPAT, ASCUNS INTRE ATITEA MINCIUNI E GREU DE RECUNOSCUT” (idem)
  • “E MAI BINE SA FII TEMUT DECIT IUBIT”.

Probabil ca fiinta umana ar fi inventat oricum mai devreme sau mai tirziu aceste “bijuterii sclipitoare” ale inteligentei sale. Probabil ca daca nu s-ar fi numit “Machiavelli” inventatorul acestora s-ar fi numit altcumva. Cert este ca exista, functioneaza in mintile noastre si stau la baza tuturor institutiilor politice din aceasta lume. Si pentru ca aceasta era nu are un nume, i-l dau eu acum: ERA MACHIAVELICA.

Acest AND, aceste instructiuni bazice au dat forma pe care socieatea din zilele noastre o are. Aceste instructiuni machiaveliene au dus la contrastele atit de izbitoare ale secolului XX, intre cele mai marete si impunatoare acte de creatie si injositoare si oribile crime. Aceste instructiuni probabil ne vor conduce incet si sigur in secolul XXI catre dezastrul final.

Ma tem cumplit de tare ca daca nu punem punct acestei ere, va trebui sa punem punct civilizatieiumane insasi. Insa fiecare dintre noi are dreptul sa aleaga. Tu ce alegi?

Cristian Adrian Butusina

Abonează-te la newsletter