Analize și opinii Politică

Salvarea României cu… agheasmă!

A fost Boboteaza. O zi plină de semnificații, dar și de solemnitate. Un moment care a determinat din nou umplerea bisericilor. Ar trebui ca acest fapt să fie promițător atâta timp cât românii își joacă tot mai convingător rolul de „homo religiosus”.
Începem să ne punem tot mai mult încrederea și salvarea în miracole și intervenții divine. Fiind, de fapt, soluția de urgență la care se apelează tot mai insistent. Dacă „îngerii” de pe pământ au eșuat, apelăm la cei din văzduh! Chiar dacă pentru aceasta este necesară „sfânta și tradiționala îmbulzeală”. Călcatul pe picioare și cuvintele grele au devenit o banalitate cu ocazia pelerinajelor „pioase”. Însă, dacă porția de sfințenie a fost „confiscată”, ce mai contează comportamentul? Și dacă credința noastră este alimentată cu sumedenii de superstiții pe cine mai deranjează naivitatea incultă?

Nu sunt adeptul identificării cauzelor într-un mod simplist cu privire la criza prin care trece România. Complexitatea este mult prea vastă pentru a fi abordată unilateral. Cu toate acestea, nu poate fi neglijată și latura spirituală a fenomenului. Dacă românii sunt încurajați să devină tot mai „bisericoși” pentru a depăși criza, nu cumva tocmai în acest deziderat se poate ascunde una dintre sursele care alimentează ciclicitatea crizelor de la noi? Pare paradoxal, însă la o privire mai profundă s-ar putea să iasă la iveală o rană pe care ne străduim de secole să o ținem ascunsă. Iar dacă o descoperim s-ar putea să aflăm de ce avem un anume gen de mentalitate retrogradă și de cine ne este (de)formată.

Răspunsul l-a dat acum un secol în urmă D. Drăghicescu (diplomat, filozof, doctorat în sociologie la Sorbona) una dintre somitățile sociologice de la noi din țară. În anul 1907 a avut curajul să facă o analiză psihologică a profilului românesc din multe puncte de vedere, inclusiv cel religios:

Religia la români nu este o școală pentru viața practică. În general esența ortodoxismului la noi stă în afirmarea „credinței nețărmurite” și nu în realizarea în faptă a legilor morale. Creștinii ortodocși sunt pasivi și speculativi, pe când catolicii și protestanții sunt oameni harnici și energici. Pentru ortodocși, scopul credinței nu stă în viața practică, ci în „izbăvirea sufletului”. În acest chip practicat, creștinismul românilor nu putea decât să împuternicească și să îngroașe atmosfera de lene, de contemplații și de nepăsare în țările române. Mentalitatea și spiritul românesc rămân astfel înțelenite sau propășesc cu mare anevoință și cu sforțări prea mari, pentru rezultate prea mici. (Din psihologia poporului român)

Poate că de aceea a şi fost posibilă catena de demisii morale ale clerului sub comunism. Poate că de aceea nu vedem nici o reacție a ierarhilor la suita de încălcări ale bunului simț și ale demnității morale exercitate de puterea portocalie. Poate că de aceea factorul educațional nu constituie o prioritate a sferei religioase. Și cu siguranță, aceasta explică de ce românii devin tot mai religioși, dar și mai iresponsabili. De ce căutăm fața bisericilor, dar nu și transformarea interioară. De ce suntem mai interesați să investim în construcții de ziduri sfinte, dar nu și în regenerarea societății. De ce vorbim mai mult, dar acționăm mai puțin. Pentru a sesiza, în final, că valorile universale ale umanității nu se lipesc de noi și începem să fim refuzați pretutindeni în Europa. Acolo unde, de fapt, împărțim ultimele locuri. În ciuda afirmării noastre pioase! Și a pelerinajelor cu scandal!

Poate că nu am dreptate. Poate că încă nu suntem pregătiți să ne privim în oglindă. Poate că „hainele cele noi ale împăratului” ne stau bine, chiar dacă suntem GOI. Poate că nu vrem să știm „d-astea” ! Poate că este mai preferabil să închidem ochii, însă realitatea nu poate fi contestată. Decât doar dacă ne dorim o reîntoarcere spre Evul Mediu. Întunecat! Direcție de care începem să fim tot mai aproape. Mentalitățile favorizându-ne ajungerea mai repede la destinație. Superstițioși, naivi, fără cultură religioasă și fără interiorizarea valorilor! Etalând exteriorul pentru a nu ni se vedea interiorul! Nici agheasma nu mai ajută. Și, totuși, ce putem face???

autor: prof. Lehaci Florentin

sursa: proatitudine.ro

Despre autor

contribuitor

9 comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Şi se uită esenţa creştinismului.Biserica catolică, s-a implicat în viaţa cetăţii, în viaţa oamenilor.A trăit printre oameni, a fost alături de oameni.Biserica ortodoxă, s-a izolat în “turnul de fildeş” a minunilor “dumnezeieşti”, şi a coborât de acolo, doar pentru “a lua”, niciodată pentru “a da”!Şi atunci când copil eşti, şi te joci,”este ora unu, omul negru n-a venit”, iar poveştile te învaţă că ce e negru e rău, în momentul când deschizi ochii în viaţă, ca tânăr, te întâlneşti cu popa, îmbrăcat în negru.Psihologic are loc o ruptură mentală între tine şi popă.Îl priveşti ca pe cineva cu puteri, crezi tu, dar nu-l pui la suflet.Şi nu cred că vreodată, creierul uman pe planetă, va vibra la culoarea neagră.Iar balamucul care se face la sărbători, este din cauză că românii din clasa celor inculţi, sunt din ce în ce mai singuri, nu socializează, că pregătirea culturală nu-i permite o discuţie cu vecinul, şi atunci turma, ca să simtă că trăieşte printre oameni, şi mai există şi el, se îmbulzeşte ca vita la aceste ceremonii.Şi într-o societate unde se autodistruge uniunea dintre oameni, cu ajutorul “fânului şi a apei”, viitorul…nu are nici un viitor!

  • Doru,
    Personal, am avut rezerve sa abordez acest subiect. Insa, mi-am facut curaj considerand ca trebuie sa fim la ora adevarului. Oricat de dureros este aceasta. Altfel, vom continua aceeasi invartire in cerc, fara perspectiva de a-l mai sparge vreodata.
    Poate ca si criza foloseste la ceva. Cel putin, ne pune in situatia de a ne pune intrebari cu privire la noi insisne. Daca evitam sa facem aceasta atunci putem sa ne luam deja ADIO de la viitor. Iar problematica religioasa o evitam tratand-o ca un element tabu.

    Partea trista este ca continuam nu doar sa perpetuam niste mentalitati care ne-au dus in situatia aceasta, insa le mai si consolidam. Iar biserica este parte activa a acestui proces. Biserica a devenit o institutie preocupata de lucruri colaterale, iar crestinsimul pe care ar trebui sa-l promoveze a devenit toi mai difuz. Este, in schimb, inlocuit cu surogate, credulitati si naivitati nelimitate. Pai, in aceste conditii ce sa mai cautam in Europa?
    Mai degraba europenii si-au dat seama cam ce se intampla cu noi, iar acum abia incepem si noi sa deschidem ochii. Fiindca starea de orbire este nefasta, macar atat ar trebui sa invatam de la criza pe care o `mestecam~ acum…

    In rest, nu pot decat sa salut comentariul tau. Se pare ca ai dreptate…

  • Ignorati un fapt care cred ca ar trebui sa va fie evident la o gandire atat de profunda.

    Nu cred ca e nevoie de o diploma in teologie sa intelegi ca a fi botezat crestin ortodox nu e tot una cu a fi crestin ortodox.

    De fapt si de drept doar 4% din romani sunt ortodocsi (cei care frecventeaza Biserica si iau in serios ceea ce are ea de spus) sunt de fapt ortodocsi, restul fac parte din gama simpatizantilor si a celor care ii dau tarcoale poate-poate pica ceva noroc in dragoste, afaceri, protectie divina contra unui somoiog de lumanari si 5 ron dati la preot (si aia poate cu carcoteala).

    Cred ca va dati seama ca cei 4%, indiferent de cum ii vedeti (nu o mai lungesc aici) e cam greu sa aiba un cuvant de spus, la modul fizic vorbind.

    Asadar va trebui sa cautati cauzele problemelor enuntate in alta parte.

  • @Cineva,
    Nu exclud posibilitate de a avea dreptate. Insa cifra de 4% sau chiar 20% nu schimba cu nimic situatia. Fiindca problema de fond nu consta in numarul crsiciosilor raportat la suta de locuitori, ci mentalitatea care este indusa. Timpurile s-au schimbat si asteptarile oamenilor s-au modificat. Or, o conceptie conservatoare despre lume nu doar ca nu mai corespunde cu evolutia societatii, insa este si contraprogresista. Nu discut despre conservatorismul etic (pe care il sustin si il promovez prin articolele mele), ci despre o cosmoviziune care impinge la pasivism, lipsa de implicare, evadare din realitatile cotidiene. La o analiza superficiala ar parea ca lucrurile nu stau asa. Fiindca suntem obisnuiti cu stereotipii si nu avem curajul spargerii tiparelor.

    Insa, la o introspectie profunda ramane o intrebare la care raspunsul este dificil de dat> De ce estul european (care este mult mai religios decat occidentul) a ramas in urma din punct de vedere al civilizatiei? Nu ar trebui ca valorile religioase sa transforme structura unei societati? Altfel, la ce ar mai fi bune? SI daca nu se reuseste acest lucru, atunci nu ar trebui sa ne dea de gandit cu privire la impactul bisericii asupra polis-ului???? Nu uitati, ca bisrerica nu constituie un scop in sine, iar rolul ei transformator ar trebui sa primeze. Nu este suficient sa participam, ci ar trebui chiar sa ne intrebam!!!! Insa, aceasta initiativa ar putea fi cam incomoda….

  • @Cineva
    LA COMENTARIUL FACUT PE BLOG-UL MEU INCERC SA OFER AICI UN POSIBIL RASPUNS (DOAR PENTRU DEZBATERE)

    Deci, sa luam pe rand elementele de studiu>
    1. Sa incercam sa facem o diferentiere intre crestinism ca filosofie de viata si religiozitate ca sistem ritualic. Daca reusim sa facem acest mic exercitiu poate ca intelegem de ce in Romania avem religie, nu insa si crestinism.
    2. Religia este europeana este contemplativa. Nu poate fi negat acest aspect. Si nici faptul ca conduce la evadare din realiatile cotidiene. Despre acest gen de mentalitate vorbeam atunci cand ma refeream ca este indusa.
    3. Daca crestinismul ar fi indus ar salva aceasta tara. Deocamdata lumea se rezuma doar la ritualuri cu scandal, dupa cum se observa. Sub fina obladuire a ierarhilor.
    4. Crestinismul are mai mult de afce cu educatia si schimbarea mentalitatilor decat cu supunerea la forme. In spatiul rasaritean formele au prioritate in fata fondului. Si, in consecinta, masele reactioneaza si se comporta atat cat inteleg…
    5.Nu am pretentia ca am vreo idee revolutionara. Departe de mine de a ataca biserica, asa cum o face presa. Eu incercam sa descriu un anumit fond care face ca mentalitatea romanilor sa fie predipusa la pasivism. Chiar daca este greu de acceptat ramane o realitate. Un simplu studiu al filosofiei religiilor atesta ca civilizatiile sunt cel mai mult influentate de ideile religioase si nu de reformele politice. Poate ca ar fi cazul macar in al 12-lea ceas sa intelegem si noi cum stam…

  • DOUA PROBLEME VREAU SA REMARC;1.DE CE NU AVETI CURAJUL RASPUNDERII DE SINE DE A VA SEMNA CLAR(CINEVA,ALTCINEVA,TIMISOREAN,ARDELEAN,TECUCEAN SI ALTE NUME DE IMPRUMUT),2.EU NU CRED CA NUMAI ROMANII AU DEVENIT MAI RELOGIOSI DAR SI MAI IRESPONSABILI.SUPERSTITIOSI,NAIVI FARA CULTURA RELIGIOASA SI FARA INTERIORIZAREA VALORILOR CUM SANTEM CONSIDERATI DE CEI CARE NU NE VOR IN CASA LOR EUROPEANA;VEDETI PELERINAJELE DE LA LOURDES,VEDETI PELERINAJELE DE LA MEDJUGORJE.AMIN.

  • Pascaru MAnole,
    Atunci cand am scris acest articol chiar ma gandea la stuatiile enumerate de tine. Insa, o diferenta exista. Nu poate fi comparat cazul de la Lourdes cu fenomenul Petrache Lupu. Si apoi, tine si de prestanta celor care apeleaza la acest gen de practici. In plus, vorbim de ceea ce vedem in prezent, nu de ceea ce a fost. catolicismul are si el tehnica manipulatorie, indiscutabil. Ina, pare ca tine totusi situatia sub control. In sensul ca nu sunt tolerate excesele care la noi deja devin o norma….

Abonează-te la newsletter