Analize și opinii Politică

Vagabonzii

VagabonziiPanait Istrati spunea că “Vagabondul este omul civilizat al existenţei absolute”. Societatea a evoluat într-un asemenea mod încât ne ţine prizonieri, legaţi de casă şi de locul de muncă. De fapt, înregimentaţi într-un sistem care trebuie să alimenteze mereu nişte cărţi de credit de pe urma cărora se acumulează averile uriaşe la vârful piramidei. Pentru asta, trebuie să fim anesteziaţi, prin reclame şi alte forme subtile de manipulare, sa consumăm cât mai mult: credite, bunuri de larg consum, televizune toxică, mass-media mincinoase. Astfel, anesteziaţi bine si dresaţi de rutina consumeristă şi cotidiană “casă-birou-supermarket-mall-casă-televizor-Internet”, zacem inerţi în week-end-uri în faţa aceloraşi televizoare, facem curat şi ne spălăm rufele. Exact cum deţinutul este responsabil să-şi facă ordine în celulă. Lunea o luăm de la capăt, alienaţi, stresaţi, frustraţi, dar frumos îmbrăcaţi, pieptănaţi, parfumaţi şi cu unghiile tăiate. Ne bucurăm stupid că iese soarele, că e vineri sau că am văzut un copac înflorit. Avem obligaţia de a fi normali, previzibili, politically-correct, morali, cuminţi şi muncitori. Că altfel, ni se spune, e anarhie şi murim de foame.

Avem, prin lege dreptul la o lună de concediu. Câţi însă îşi permit să fugă undeva departe, o lună întreagă? Urăsc cuvântul “sejur” din limbajul agenţiilor de turism. DOAR 7 zile libere, petrecute oriunde, îţi fac mai mult rău. Sunt bune, eventual, de-un concediu medical pentru vindecat o gripă. Sau pentru atunci când chiar eşti la pământ şi, ca să nu crăpi de epuizare şi stress, trebuie să dormi. Doar 7 zile sunt o bătaie de joc, o ipocrită concesie făcută de patron angajatului, pentru că te întorci mai obosit decât ai plecat.
În ultimii ani, mai ales de când s-a declanşat oficial “criza financiară”, am cunoscut din ce în ce mai mulţi oameni care au “evadat” din sistem. Brad Florescu şi Elena Stanciu, după mai mulţi ani petrecuţi în publicitate, s-au mutat în Thailanda şi acum îi învaţă şi pe alţii că viaţa poate fi şi altfel. Brad ne-a povestit despre Geni Gori, italianul care în ziua în care primăria i-a interzis să mai umble fumând după 8 seara pe plaja copilăriei lui din Napoli şi-a spus “Asta nu mai este Italia mea” şi a plecat unde a văzut cu ochii. Acum trăieşte fericit pe o plajă din Thailanda unde are o mică pizzerie. O plajă pe care se poate plimba oricând, poate fuma, se poate îmbăta, poate dormi sau poate face dragoste, dacă vrea – aşa cum au făcut generaţii întregi din familia lui pe plaja din Napoli.

Acum 2 ani, la o tavernă de pe malul mării din Grecia, am cunoscut-o pe Otilia, o tânără care a renunţat la un post de conducere din filiala unei bănci din România ca să umble prin lume. De ce a plecat? Se sufoca. Într-o zi a simţit că o ia razna, a demisionat şi a plecat. I-a plăcut Grecia şi s-a angajat chelneriţă. Îşi face atât de bine treaba încât chelneri ca ea sunt o raritate în România. Munceşte mult pe timpul sezonului, dar face atâţia bani încât, în extra-sezon, călătoreşte. Deocamdată, îi e bine aşa. Când o să vrea altceva, o să plece în altă parte. Dar nu o să se mai întoarcă niciodată într-un birou de bancă.
Vine o vârstă când te salvezi dacă îţi dai seama că a fi liber înseamnă “less is more”. Dacă nu, eşti pierdut.

Autor: Cristian Crisbăşan
sursa: jurnalul.ro

Despre autor

contribuitor

5 comentarii

Adauga un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  • Italianul cu pricina este cam vicios şi căpcăun. Auzi la el, în loc să se lase de fumat a preferat să plece din ţară. Se vede treaba că nu prea era el italian „get-be-get”.

    Textul articolului parcă sugerează subliminal să plecăm cu toţii din ţară. Asta e ceea ce vor „unii” să obţină. Acum nu ne mai trimit în Siberia cu forţa, ci ne creează „condiţiile” necesare ca să plecăm singuri. Se doreşte o populaţie pestriţă în europa (îmi place să scriu cu literă mică acest cuvânt) şi nimeni să nu mai ştie de neam sau de ţară, că doar vor trăi în Republica Universală. Nu?

    Rezolvarea nu este plecarea în lume, care este dezrădăcinare şi diluare a neamului, ci o REVOLUŢIE pentru o lume nouă, pe care să o facem aşa cum vrem noi. E chiar aşa de greu? E posibil că încă nu s-a atins nivelul necesar de foame şi lipsuri. Că doar conştiinţa trece prin stomac. Nu?

  • Asa-i ca citind acest articol vi se pare ca in strainatate se gaseste foarte usor de lucru, nu? Nu e chiar asa.Aceasta Otilia a lasat munca de birou la o banca si a mers in Grecia sa lucreze ca barmanita? Sigur,sigur. In doi ani a invatat limba greaca destul de bine si lucreaza atit de mult in sezon ca pe perioada de iarna isi permite sa cheltuiasca economiile? Cum spun grecii? MALACHII. De ce majoritatea romanilor ce nu au iesit niciodata din tara pentru a munci gindesc ca e usor in strainatate,ca poti cistiga multi bani intr-o perioada scurta? Probabil ca noi cei de afara mergem in fiecare dimineata pe malul marii si adunam bani din nisipul plajei si ne distram mereu si aruncam cu bani in vint ca se cistiga usor si mult.
    PROSTII nimic adevarat.
    Nu e chiar asa de usor. E greu in tara dar mai greu e in afara. In tara poti sa mai ai vreo ruda la tara, o mai vizitezi si iti pune ceva in geanta sa nu pleci din casa ei cu mina goala ca asa e romanul. Dar in afara, asa cum te … romanul tau nu te face nimeni. Mai mult respect ai de la alte natii de oameni decit de la concetatenii tai romani. Nici rudele intre ele nu mai sunt rude ci parca sunt dusmani. Vi se pare ca in afara totul e bine,e roz, e usor? Nu e ci din contra. Nu mai luati in seama tot ce se spune despre strainatate.Noi cei de afara nu suntem vedetele ce isi permit sa mearga la cumparaturi in alta tara de cite ori le vine cheful. Numai noi stim cum ne luptam aici sa supravietuim. Si mai auzi de astfel de ”Otilia” care s-a realizat,vorba vine, in doi ani si isi permite luxul de a cheltui iarna ce a facut vara. HA HA HA.

  • Ma simt si eu printre acei asa zis ,,vagabonzi,,..hoinaresc prin lume cu bicicleta intr-o expeditie pe care am numit-o ,,descopera-te in necunoscut,,.Ce m-a determinat?..e mult de povestit dar asa ca o ideee
    vreausa vad lumea cu ochii fizici si al sufletului nu pe sticla si ecrane sau reviste!
    Nu stiu daca o sa apuc sa vad toata lumea dar un lucru e cert ..calatoresc si SUNT…

Abonează-te la newsletter